CtEDO 04.05.2006 Auto

AFFAIRE MANTZILA c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
04.05.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE MANTZILA c. GRECE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CERINȚA MANTZILA c. GRECIA Cerere nr 25536/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 mai 2006 DEFINITIVF 04/08/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Mantzila c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Vajić Kovler Steiner domnii hagiyev, S.E. Jebens, judecători și ai domnului S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 aprilie 2006, a luat o hotărâre în acest sens, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 25536/04) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Vassiliki-Anna Mantzila ( reclamanta a sesizat Curtea la 24 iunie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 26 mai 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și fondului. DE FAPT, recurenta s-a născut în 1935 și își are reședința în Atena. S-a retras din securitatea socială ( La 11 noiembrie 1994, recurenta sesizează instanța administrativă cu privire la o cerere împotriva IKA care intenționa să îl condamne la plata despăgubirilor pentru calcularea incorectă a sumei corespunzătoare răscumpărării zilelor sale de muncă de la un alt organism. La 13 februarie 1996, instanța a respins cererea sa (Decizia nr. 5950/1996). Această decizie a fost notificată recurentei la 30 octombrie 1996. La 14 noiembrie 1996, aceasta a interjetat apelul. La momentul inițial a fost stabilită la 14 septembrie 1998, apoi a fost amânată de două ori pe motivul că La 26 iulie 2000, Curtea Administrativă de Primă Instanță a infirmat decizia atacată și a acceptat cererea recurentei (hotărârea nr. 3340/2000). Această hotărâre a fost notificată părților în martie 2001. La 16 mai 2001, la data de 16 mai 2001, la data de 16 mai 2001, la data de 16 octombrie 2003, la data de 17 octombrie 2003, a renunțat la recurs. La data de 12 ianuarie 2004, Consiliul de Stat a anulat procedura (actul nr. 23/2004). În temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 10. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fondul perioadei care trebuie luată în considerare 11. Guvernul susține că perioada în care cauza a fost pendinte în fața Consiliului de Stat nu poate fi luată în considerare în speță, dat fiind faptul că Tribunalul Administrativ al Uniunii Europene este dezistat de recursul său în casare. Potrivit acestuia, procedura în cauză s-a încheiat la 26 iulie 2000, cu hotărârea Curții Administrative de Apel. Curtea nu este convinsă de argumentul guvernului, potrivit căruia procedura în litigiu este încheiată cu hotărârea nr. 3340/2000 a Tribunalului Administrativ din Etta. Admiterea acestei teze înseamnă să se substituie rolului Consiliului depee, singurul organism competent să decidă soarta procedurii inițiate în fața acestuia de către IIKA (a se vedea, mutatis mutandis Mikros c. Grecia, 34358/02, § 13, 10 februarie 2005). 14. Curtea ia notă de faptul că procedura a început la 11 noiembrie 1994, cu sesizarea instanței administrative da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul susține că durata procedurii nu a fost excesivă și că instanțele sesizate au pronunțat în termene rezonabile. Recurenta susține că procedura are o durată excesivă și că nu i se poate imputa nicio amânare. 17. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII. 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 19. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. În special, Curtea consideră că, chiar dacă L Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 20. Recurenta se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există jurisdicție în care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 21. Guvernanța, considerând că nu a existat în cazul de față o depășire a termenului rezonabil, contestă această teză. Cu privire la admisibilitate 22. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 23. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI 24. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu face distincție în speță cu privire la nici un motiv de sine Ö în afara acestei jurisprudențe, cu atât mai mult cu cât 13 din Convenție pe motiv de absență în dreptul intern a unei căi de atac care i-a permis recurentei să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 26. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul susține că suma solicitată este excesivă. 29. Curtea consideră că reclamanta a suferit un anumit prejudiciu moral. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, îi acordă 6 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. De asemenea, reclamanta solicită 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Aceasta nu produce nicio factură sau notă de plată. 31. Guvernul susține că pretențiile recurentei sunt exagerate și nejustificate. 32. Curtea reamintește faptul că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], nr 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). 33. În acest sens, Curtea constată că pretențiile recurentei nu sunt însoțite de documentele necesare pentru a le calcula în mod precis. Prin urmare, este necesar să se retragă cererea sa. Interese moratorii 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 6 000 EUR (șase mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 4 mai 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-08-04
0,96
AFFAIRE VOZINOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VOZINOS c. GRÈCE ( Requête n o 5076/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2006-06-01
0,96
AFFAIRE TSIOTRAS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TSIOTRAS c. GRÈCE ( Requête n o 13464/04) ARRÊT STRASBOURG 1 er juin 2006 DÉFINITIF 01/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2006-08-10
0,96
AFFAIRE GEROGIANNAKIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GEROGIANNAKIS c. GRÈCE ( Requête n o 30173/03) ARRÊT STRASBOURG 10 août 2006 DÉFINITIF 10/11/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2006-07-06
0,96
AFFAIRE ANDONIADIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ANDONIADIS c. GRÈCE ( Requête n o 10803/04) ARRÊT STRASBOURG 6 juillet 2006 DÉFINITIF 06/10/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2005-12-08
0,96
AFFAIRE DIMITRAKOPOULOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DIMITRAKOPOULOU c. GRÈCE ( Requête n o 23025/03) ARRÊT STRASBOURG 8 décembre 2005 DÉFINITIF 08/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă