ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2754/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 975

din 12 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, învestită prin declinare de competență, în baza sentinței civile

nr. 1356 din 21 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Cluj, a admis acțiunea

formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Cluj și a dispus anularea hotărârii nr. 14323 din 17 mai 2004, emisă de pârâtă,

pe care a obligat-o, să îi recunoască acesteia, calitatea de refugiat, pentru perioada

1 mai 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu 1 decembrie 2003.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut din actele dosarului și din declarațiile

autentificate ale martorilor, că în luna aprilie a anului 1944, reclamantul,

împreună cu încă 20 de tineri, între care și martorii, cu toții locuitori ai

comunei Lăpuș, din zona ocupată a Ardealului de Nord, au fost trimiși, de către

autoritățile maghiare, să presteze în regim de muncă forțată, activități în

construcții de cazemate, fortificații și lucrări antitanc, la Soslak, localitate aflată, în prezent, pe teritoriul Slovaciei.

A mai reținut instanța, că

reclamantul îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, având calitatea de persoană refugiată din

localitatea de domiciliu, pentru a presta muncă forțată, suferind în perioada

de referință, persecuții din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, motivând că situația

reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din lege, așa cum

greșit s-a reținut de către instanță.

De asemenea, s-a susținut că

reclamantul nu a prezentat nici un act oficial, în susținerea cererii sale,

nefăcând nici dovada demersurilor făcute, în acest sens.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 6

1

din Legea nr. 319/2002, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 105/1999,

dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 din ordonanță, se face de către

persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere, de către organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege.

În raport cu această

prevedere, se constată că în cauză, dovada încadrării în prevederea art. 1 lit.

c) din lege, respectiv, refugiul forțat al reclamantului din motive de

persecuție etnică, s-a făcut prin declarațiile de martor, în lipsa

înscrisurilor oficiale, confirmată prin adresele emise de Ministerul Apărării

Naționale și de C.N.P.A.S.

În consecință, soluția

instanței fiind legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a se

respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 975 din 12

octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 aprilie 2005.