ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5617/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5617/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată,

reclamanta SC S. SA, prin lichidator a solicitat în contradictoriu cu S.C. să

se constate nulitatea absolută a convenției de vânzare – cumpărare, cuprinsă în

factura fiscală întocmită la 15 octombrie 2001, în raport de prevederile art. 948

C. civ. și art. 40 din Legea nr. 64/1995 republicată, deoarece:

- înstrăinarea a avut loc după

data deschiderii procedurii falimentului, iar bunurile înstrăinate se aflau sub

sechestru instituit de I.P.J. Prahova;

- fiind în lichidare

judiciară debitoarea SC S. SA nu avea capacitatea de exercițiu de a-și

înstrăina bunurile.

Tribunalul Prahova, secția

comercială, prin sentința nr. 195 din 10 februarie 2004 a admis excepția de

inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârât și a respins, în consecință,

acțiunea ca inadmisibilă, reținând că actul a cărui nulitate s-a solicitat a fi

constatată nu se încadrează în prevederile art. 44 din Legea 64/1995, iar

promovarea acțiunii de față nu intră în atribuțiile lichidatorului enumerate de

art. 23 din aceiași lege.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, prin decizia nr. 271 din 6 aprilie 2004, motivat

de faptul că acțiunea în anulare a facturii fiscale a fost promovată la data de

13 ianuarie 2004, cu depășirea termenului de un an, prevăzut de art. 44 din

Legea 64/1995, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu au fost dovedite

existența cauzei ilicită și concertul fraudulos la momentul încheierii

convenției, ca de altfel nici instituirea sechestrului asupra bunurilor

înstrăinate.

În contra acestei decizii a

declarat recurs reclamanta SC S. SA Muntenia, prin lichidator SC E. SRL, pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și art. 9 C. proc. civ., arătând că:

- instanța de apel nu a

răspuns la motivele de apel formulate;

- deși acțiunea a fost

respinsă de instanța de fond pe o excepție, prin decizia atacată se examinează

fondul pricinii.

Recursul este fondat pentru

considerentele care urmează.

Prima instanța a respins ca

inadmisibilă acțiunea promovată de reclamantă cu motivarea că obiectul

acesteia: constatarea nulității transferului de proprietate asupra unor bunuri

mobile (autoturisme), excede cadrului normativ al Legii 64/1995, actul juridic

fiind încheiat de vânzătoare ulterior declarării sale în faliment.

Sentința instanței de fond

greșit a fost menținută de instanța de apel, care, de altfel, pe de o parte

confirmă caracterul inadmisibil al acțiunii din perspectiva prevederilor art. 23,

art. 44 și art. 46 din Legea nr. 64/1995 republicată iar, pe de altă parte, cu

încălcarea art. 297 C. proc. civ., analizează în considerentele sale pricina pe

fond.

Aceasta deoarece, prin

încheierea Tribunalului Prahova din 1 octombrie 2001, definitivă și executorie

reclamanta a fost declarată în faliment, numindu-se și lichidator iar potrivit art.

78 din Legea 64/1995 republicată, deschiderea procedurii ridicată debitorului

dreptul de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele.

Din acest motiv acțiunea în

constatarea nulității a fost promovată pe temeiul art. 948 C. proc. civ.,

invocându-se lipsa capacității de exercițiu, întrucât actul de înstrăinare în

speță a fost încheiat de debitor la 15 octombrie 2001, după ce acestuia i-a

fost ridicat dreptul de a dispune de bunuri, iar nu în temeiul art. 44 și art.

46 din Legea 64/1995.

În atare situație, procedura

de soluționare a acțiunii de față sub aspectul competenței de soluționare este

procedura de drept comun, în fond competența aparținând tribunalului, iar nu

judecătorului sindic.

Este de observat, că art. 40

în redactarea reprodusă de reclamantă și care, sancționează expres cu nulitate,

actele de natura celui în speță a intrat în vigoare ulterior încheierii

convenției de înstrăinare, modificarea textului fiind operată prin O.G. nr. 38/2002

și respectiv prin Legea 149/2004.

Așa fiind, în raport de

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va

modifica decizia în sensul că va admite apelul declarat împotriva sentinței și

evocând fondul va trimite cauza la instanța de apel pentru soluționarea lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S. SA Muntenia Ploiești, prin lichidator SC E. SRL Ploiești, împotriva

deciziei nr. 271 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia în sensul

că admite apelul aceleiași reclamante declarat, împotriva sentinței nr. 195 din

10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, pe care o anulează și evocând fondul

trimite cauza la instanța de apel pentru soluționarea lui.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 14 decembrie 2004.