ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2464/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul P.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 11862 din 29 octombrie 2003 și obligarea autorității pârâte la recunoașterea calității de refugiat, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada aprilie 1944 - septembrie 1944, datorită temerii eventualelor persecuții a trupelor rusești, a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, Bârlad și să se stabilească în comuna Merișor. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 436 din 18 martie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de P.V.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile impuse de art. 1 din Legea nr. 189/2000, și anume, refugiul în perioada menționată să fi fost datorat persecuției etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut în esență că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea, întrucât persecuția etnică și teroarea ocupației a fost instaurată de trupele rusești, încă din iunie 1940, când în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov au fost ocupate și jefuite Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice. Din interpretarea acestor prevederi rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice. În cauză, însă, reclamantul s-a refugiat în aprilie 1944, din localitatea Bârlad aflată sub administrație românească. Or simpla temere că după intrarea trupelor rusești în țară ar începe acțiuni de prigoană împotriva populației, nu poate fi considerată persecuție etnică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinței civile nr. 436 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.