ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2464/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, reclamantul P.V. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 11862 din 29

octombrie 2003 și obligarea autorității pârâte la recunoașterea calității de

refugiat, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioada aprilie 1944 - septembrie 1944, datorită

temerii eventualelor persecuții a trupelor rusești, a fost nevoit să părăsească

localitatea de domiciliu, Bârlad și să se stabilească în comuna Merișor.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 436 din 18

martie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ

formulată de P.V.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile impuse de art.

1 din Legea nr. 189/2000, și anume, refugiul în perioada menționată să fi fost

datorat persecuției etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut în

esență că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea, întrucât persecuția

etnică și teroarea ocupației a fost instaurată de trupele rusești, încă din

iunie 1940, când în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov au fost ocupate și

jefuite Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice.

Din interpretarea acestor

prevederi rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele

persecutate din motive etnice.

În cauză, însă, reclamantul

s-a refugiat în aprilie 1944, din localitatea Bârlad aflată sub administrație

românească.

Or simpla temere că după

intrarea trupelor rusești în țară ar începe acțiuni de prigoană împotriva

populației, nu poate fi considerată persecuție etnică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.V. împotriva sentinței civile nr. 436 din 18 martie 2004 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.