Baris împotriva Turciei

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 5526/02 de Hulusi BARIȘ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 4 mai 2006 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza, președinte, J. Casadevall, G. Bonello, R. Türmen, K. Traja, L. Garlicki, L. Mijović, judecători și M. O’Boyle Sectiunea Rgistrar Având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 2001, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Hulusi Barıș, este un cetățean turc născut în 1956 și locuiește la Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl Demirtaș, dl L. Balkan și dna K. Tav, avocați care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul lucrează în municipalitatea Istanbul înainte de evenimentele care dau naștere la prezenta cerere.

1. Procedura penală împotriva reclamantului La 28 ianuarie 1992, reclamantul a fost reținut în reținere. La 4 februarie 1992, procurorul public de la Istanbul a depus o declarație de inculpare la Curtea din Istanbul împotriva reclamantului și a altor șase persoane. Reclamantul a fost acuzat de a fi comis o epuizare contrar articolelor 202 § 2 și 227 § 2 din Codul Penal. La 11 martie 1992, Curtea din Istanbul Assize a organizat prima audiere și a ordonat eliberarea reclamantului și a celorlalți suspecți. La 14 noiembrie 1995, Curtea din Istanbul a separat procedura împotriva T.Y. și E.S.K, doi acuzați care nu au putut fi găsiti și a achitați ceilalți suspecți, inclusiv reclamantul, acuzații împotriva acestora.

La 19 decembrie 1996, Curtea de Casație a anulat hotărârea din 14 noiembrie 1995, susținând că instanța de primă instanță ar fi trebuit să audă T.Y., deoarece declarațiile sale ar fi pus la dispoziție circumstanțele cazului. Curtea de Casație a trimis apoi cazul la Curtea de Assize din Istanbul. La 21 octombrie 2002, Curtea din Istanbul Assize a hotărât să întrerupă procedura împotriva reclamantului și a ceilalți acuzați, declarând că urmărirea penală a fost interzisă în timp (zamanașımı Comuna din Istanbul, care s-a aderat la procedura în calitate de partidă civilă, a apelat împotriva hotărârii din 21 octombrie 2002. Într-o scrisoare din 18 noiembrie 2002, reclamantul a informat Curtea că procedura era în așteptare în fața Curții de Casație.

(2) Procedințe în fața instanțelor administrative La 5 februarie 1992, reclamantul a fost înlăturat din biroul său ca măsură temporară după detenția sa. În 1995 și 1997 reclamantul a depus o cerere la Departamentul de Resurse Umane al Comunității și a solicitat restabilirea în biroul său. La 31 martie 1997, directorul Departamentului de Resurse Umane a trimis o scrisoare reclamantului, informându-i că departamentul nu a ajuns la o decizie având în vedere faptul că Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul a depus ulterior o cerere la Curtea Administrativă din Istanbul care a solicitat suspendarea și anularea deciziei municipalității din 31 martie 1997. La 29 august 1997, instanța administrativă a respins cererea de suspendare a reclamantului.

La 28 noiembrie 1997, Curtea Administrativă din Istanbul a pronunțat hotărârea și a respins cazul reclamantului. La 15 decembrie 1999, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea din 28 noiembrie 1997. La 11 aprilie 2000, reclamantul a solicitat rectificarea hotărârii din 15 decembrie 1999. La 30 mai 2001, Curtea Administrativă Supremă a respins cererea reclamantului. La 13 august 2001, decizia din 30 mai 2001 a fost notificată reclamantului. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că atât durata procedurii penale, cât și a procedurii în fața instanțelor administrative au fost excesive. Reclamantul se plânge în continuare sub același cap că municipalitatea Istanbul nu l-a reintrodus în poziția sa pentru o lungime excesivă de timp.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție că dreptul său la presupunere de nevinovăție a fost încălcat din cauza hotărârilor municipalității din Istanbul și a instanțelor administrative. Reclamantul susține în temeiul articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție că cererea sa de a se desfășura în fața Curții Supreme de Administrație a fost respinsă. 1. Reclamantul se plâng în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că procedurile penale introduse împotriva acestuia nu au fost încheiate într-un termen rezonabil. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat.

(2) În ceea ce privește celelalte plângeri ale reclamantului în temeiul articolului 6 §§ §§ 1, 2 și 3 litera (c) din Convenție, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile care se plânge sunt în competența sa. În consecință, această parte a cererii ar trebui respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata procedurii penale aduse împotriva acestuia; declara restul cererii inadmisibil.

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 5526/02 by Hulusi BARIȘ against Turkey The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4 May 2006 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza, President, Mr J. Casadevall, Mr G. Bonello, Mr R. Türmen, Mr K. Traja, Mr L. Garlicki, Ms L. Mijović, judges, and Mr M. O’Boyle , Section Rgistrar , Having regard to the above application lodged on 5 December 2001, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Hulusi Barıș, is a Turkish national who was born in 1956 and lives in Istanbul. He is represented before the Court by Mr M. Demirtaș, Mr L. Balkan and Ms K. Tav, lawyers practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant was working in the Istanbul Municipality prior to the events giving rise to the present application. 1. Criminal proceedings against the applicant On 28 January 1992 the applicant was detained on remand. On 4 February 1992 the Istanbul public prosecutor filed a bill of indictment with the Istanbul Assize Court against the applicant and six other persons. The applicant was accused of having committed embezzlement contrary to Articles 202 § 2 and 227 § 2 of the Criminal Code. On 11 March 1992 the Istanbul Assize Court held the first hearing and ordered the release of the applicant and the other suspects. On 14 November 1995 the assize court separated the proceedings against T.Y. and E.S.K, two accused who could not be found, and acquitted the other suspects, including the applicant, of the charges against them.

On 19 December 1996 the Court of Cassation quashed the judgment of 14 November 1995, holding that the first-instance court should have heard T.Y. as his statements would have shed light on the circumstances of the case. The Court of Cassation then remitted the case to the Istanbul Assize Court. On 21 October 2002 the Istanbul Assize Court decided to discontinue the proceedings against the applicant and the other accused, holding that the prosecution was time-barred ( zamanașımı ). The Istanbul Municipality, who had joined the proceedings as a civil party, appealed against the judgment of 21 October 2002. In a letter dated 18 November 2002 the applicant informed the Court that the proceedings were pending before the Court of Cassation.

2. Proceedings before the administrative courts On 5 February 1992 the applicant was removed from his office as a temporary measure following his detention on remand. In 1995 and 1997 the applicant filed a petition with the Human Resources Department of the Municipality and requested to be reinstated in his office. On 31 March 1997 the director of the Human Resources Department sent a letter to the applicant, informing him that the department had not reached a decision in view of the fact that the Court of Cassation had quashed the judgment of the first-instance court. The applicant subsequently filed a petition with the Istanbul Administrative Court requesting the suspending and annulment of the decision of the Municipality of 31 March 1997. On 29 August 1997 the administrative court dismissed the applicant’s request for suspension.

On 28 November 1997 the Istanbul Administrative Court rendered its judgment and dismissed the applicant’s case. On 15 December 1999 the Supreme Administrative Court upheld the judgment of 28 November 1997. On 11 April 2000 the applicant requested rectification of the decision of 15 December 1999. On 30 May 2001 the Supreme Administrative Court dismissed the applicant’s request. On 13 August 2001 the decision of 30 May 2001 was served on the applicant. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the length of both the criminal proceedings and the proceedings before the administrative courts was excessive. The applicant further complains under the same head that the Istanbul Municipality did not reinstate him in his position for an excessive length of time.

The applicant complains under Article 6 § 2 of the Convention that his right to presumption of innocence was violated on account of the decisions of the Istanbul Municipality and the administrative courts. The applicant maintains under Article 6 § 3 (c) of the Convention that his request that a hearing be held before the Supreme Administrative Court was dismissed. THE LAW 1. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the criminal proceedings brought against him were not concluded within a reasonable time. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2. As regards the applicant’s other complaints under Article 6 §§ 1, 2 and 3 (c) of the Convention, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence. It follows that this part of the application should be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaint concerning the length of the criminal proceedings brought against him; Declares the remainder of the application inadmissible.

Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President