BARIS v. TURKEY

CUARTA SECȚIUNE DE DECIZIE FINALĂ No 5526/02 de Hulusi BARIȘ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 5 iunie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Türmen Traja Pavlovschi Garlicki, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii inițiale având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Hulusi Barıș, este un cetățen turc născut în 1956 și trăiește în Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Demirtaș, avocat practicant la Istanbul.

Guvernul turc (“Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 ianuarie 1992, reclamantul a fost reținut în reținere. La 4 februarie 1992, procurorul public din Istanbul a depus un proiect de inculpare la Curtea din Istanbul împotriva reclamantului și a altor șase persoane. Reclamantul a fost acuzat de a fi comis o epuizare contrar articolelor 202 § 2 și 227 § 2 din Codul Penal. La 11 martie 1992, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului.

La 14 noiembrie 1995, Curtea de Casație a anulat hotărârea din 14 noiembrie 1995. La 21 octombrie 2002, Curtea de Assize din Istanbul a hotărât să întrerupă procesul împotriva reclamantului, susținând că urmărirea a fost limitată la timp (zamanașımı Municipalitatea din Istanbul, care s-a aderat la procedură în calitate de partidă civilă, a făcut apel împotriva hotărârii din 21 octombrie 2002. În observațiile lor, Guvernul a informat Curții că procesul era încă în așteptare în fața Curții de Casație. COMPLAINTĂ Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns cu privire la lungimea excesivă a procedurii penale. La 4 mai 2006, Curtea a comunicat cererea guvernului contestat. La 20 octombrie 2006, Guvernul a prezentat observațiile lor privind admisibilitatea și meritul.

La 8 noiembrie 2006, reprezentantul reclamantului a fost invitat să prezinte până la 20 decembrie 2006 orice observații suplimentare în răspuns, împreună cu orice reclamație de satisfacție echitabilă. La 13 februarie 2007, Registrul a trimis o scrisoare înregistrată reprezentantului reclamantului, informand-l că perioada permisă pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 20 decembrie 2006 și că nu s-a solicitat prelungire a timpului. Curtea constată că, în scrisoarea menționată, reprezentanții reclamantului a fost atrasă atenția la art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care se menționează după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își persecute cererile;” În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine aplicarea din lista de cazuri. Președintele grefierului Nicolas Bratza, T.L. Early

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

Application no. 5526/02 by Hulusi BARIȘ against Turkey The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5 June 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr G. Bonello , Mr R. Türmen , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 5 December 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Hulusi Barıș, is a Turkish national who was born in 1956 and lives in Istanbul. He was represented before the Court by Mr Demirtaș, a lawyer practising in Istanbul.

The Turkish Government (“the Government”) did not designate an Agent for the purposes of the proceedings before the Court. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 28 January 1992 the applicant was detained on remand. On 4 February 1992 the Istanbul public prosecutor filed a bill of indictment with the Istanbul Assize Court against the applicant and six other persons. The applicant was accused of having committed embezzlement contrary to Articles 202 § 2 and 227 § 2 of the Criminal Code. On 11 March 1992 the applicant was released pending trial. On 14 November 1995 the assize court acquitted the applicant of the charges against him.

On 19 December 1996 the Court of Cassation quashed the judgment of 14 November 1995. On 21 October 2002 the Istanbul Assize Court decided to discontinue the proceedings against the applicant, holding that the prosecution was time-barred ( zamanașımı ). The Istanbul Municipality, which had joined the proceedings as a civil party, appealed against the judgment of 21 October 2002. In their observations, the Government informed the Court that the proceedings were still pending before the Court of Cassation. COMPLAINTS Invoking Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complained about the excessive length of the criminal proceedings. THE LAW On 4 May 2006 the Court communicated the application to the respondent Government.

On 20 October 2006 the Government submitted their observations on admissibility and merits. On 8 November 2006 the applicant’s representative was invited to submit by 20 December 2006 any further observations in reply, together with any claims for just satisfaction. On 13 February 2007 the Registry sent a registered letter to the applicant’s representative, informing him that the period allowed for the submission of the applicant’s observations had expired on 20 December 2006 and that no extension of time had been requested. This letter was delivered to the applicant’s representative on 2 March 2007. The Court notes that, in the said letter, the attention of the applicant’s representatives was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application;” The Registry has received no response to date. In these circumstances, the Court considers that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Nicolas Bratza Registrar President