ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5754/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 624 din 11

mai 2004, Tribunalul București, secția I penală, după declinarea cauzei de la

Judecătoria sectorului 5 în favoarea sa, a respins, ca neîntemeiată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat

C.A., pentru executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin sentința penală nr. 22/2001 a

Tribunalului București, secția I penală.

Recurentul condamnat și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen.,

susținând că familia sa, compusă din soție și 4 copii minori se confruntă cu

grave lipsuri materiale și că locuința în care-și duc traiul membrii familiei

sale era deținută cu titlu de chirie de la stat, iar fratele acestuia, aflat

sub influența băuturilor alcoolice, a intrat abuziv în casă și a devastat-o.

Din probatoriul administrat în

cauză, prima instanță reține că petentul condamnat se află în executarea unei

pedepse de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., acesta începând executarea la 8 septembrie

2000, iar pedeapsa expirând la 7 septembrie 2009.

Faptul că familia condamnatului se

confruntă cu probleme financiare deosebite, iar de îngrijirea și educarea

minorilor se ocupă numai soția sa ce realizează venituri modeste și

insuficiente, nu pot conduce la concluzia că petentul se află în una din acele

împrejurări ce pot fi interpretate „ca speciale” în înțelesul textelor legale

invocate, motiv pentru care cererea de întrerupere a executării pedepsei pentru

o perioadă de 3 luni i-a fost respinsă ca neîntemeiată de Tribunalul București,

secția a II-a penală.

Apelul declarat împotriva acestei

hotărâri a fost respins și el, ca nefondat, prin decizia penală nr. 437/ A din

10 iunie 2004 a secției a II-a penală a Curții de Apel București.

Nemulțumit fiind și de această

hotărâre, condamnatul a atacat-o cu recurs criticând-o pentru netemeinicie și

susținând că din actele depuse rezultă că sunt îndeplinite cerințele prevăzute

de dispozițiile art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) din

același cod, întrucât familia sa ar putea beneficia de ajutorul său în cazul în

care i s-ar admite cererea în fond și s-ar casa cele două hotărâri

judecătorești atacate. A mai menționat că nu i s-a mai acordat în cauză nici o

altă întrerupere din executarea pedepsei de 9 ani închisoare.

Recursul este nefondat.

Întreruperea executării pedepsei

conform art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se

poate dispune când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă pe o perioadă de

cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Din actele și lucrările dosarului

instanțele au reținut corect că starea de sărăcie a familiei condamnatului este

preexistentă, că situația locativă nu a suferit modificări de natură a pune în

pericol traiul de zi cu zi al membrilor familiei sale, cu atât mai mult cu cât

starea avansată de degradare a locuinței subzista și anterior încarcerării

petentului și acestea nu pot fi rezolvate pe o perioadă scurtă de timp cât ar

permite legea.

Hotărârile pronunțate fiind legale

și temeinice, recursul urmează să fie respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 437 din 10 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.

Obligă condamnatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2004.