ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2763/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 631 din 30 noiembrie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., a fost condamnata inculpata C.G.A. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 57 C. pen. S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză. S-a constatat că prejudiciul este acoperit către partea vătămată P.I. A fost obligată inculpata să plătească către stat suma de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut în esență următoarea situație de fapt: În noaptea de 20 iulie 2004, inculpata C.G.A., care nu are ocupație și nici domiciliu s-a întâlnit în apropierea Autogării din Zona Sud a orașului Pitești, cu numita Ș.B., bolnavă psihic și care locuiește, de asemenea, pe stradă, astfel că, în discuțiile purtate i s-a făcut cunoscut inculpatei că, în stația de maxi-taxi din apropiere se află un bărbat, care este amator să întrețină relații sexuale. Inculpata, care se afla în stare de ebrietate, gândind cum poate face rost de bani, a mers la partea vătămată căreia i-a solicitat o țigară și în timp ce aceasta a scos pachetul de țigări a observat în buzunarul cămășii că are o sumă de bani, încercând să i-o sustragă, băgându-i mâna în buzunar, însă a fost observată, spunându-i-se că banii se află în sacoșa pe care o ține în mână.

Imediat, inculpata a apucat sacoșa din plastic, a tras cu putere de ea, deposedând-o pe partea vătămată, după care a fugit cu bunurile în valoare de 1.200.000 lei, respectiv un telefon mobil, o pungă de cafea, suma de 370.000 lei, 2 litri de țuică, precum și un încărcător pentru telefonul mobil. Situația de fapt expusă și reținută a fost încadrată în infracțiunea de tâlhărie în formă agravată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare. La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că, o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare cu executarea în regim de detenție este de natură să ducă la reeducarea inculpatei.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpată, potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., susținând că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei în sensul că, pedeapsa aplicată este mare, exagerată, solicitând reducerea acesteia. Curtea de Apel Pitești a examinat sentința apelată, în raport de motivul invocat, de actele și lucrările de la dosar cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 32/ A din 01 februarie 2005, a fost respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. S-a motivat în examinarea criticii că, instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, în raport de prevederile art. 72 C. pen.

și că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea acesteia, deoarece pedeapsa aplicată este orientată către limita minimă prevăzută de lege. Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpată care, în motivele scrise cum și cu ocazia susținerilor orale ale apărătorului și ale ei, a invocat aceeași critică ca și în apel, referitoare la greșita individualizare a pedepsei, față de valoarea modică a bunurilor însușite, că este la primul contact cu legea penală și a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii. Motivul de recurs invocat constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen. Examinând recursul declarat sub prisma motivului invocat, care a constituit și critică în apel, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

În cauză, instanțele, la stabilirea și aplicarea pedepsei au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost comisă infracțiunea și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt de la 5 ani la 20 ani închisoare, precum și datele personale ale inculpatei, care deși este la primul contact cu legea penală a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, totuși, aceasta mai este cercetată pentru fapte similare.

Ca atare, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare nu este mare, ea fiind aplicată aproape de limita minimă prevăzută de lege, care este de 5 ani închisoare și reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatei și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acesteia și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen. Potrivit pct. 21 alin. (3) de la art. 385 9 C. proc. pen., nu se constată din oficiu cazuri de casare. Conchizând că în cauză, au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatei, dar și din punct de vedere a individualizării pedepsei, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 32/ A din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești. Constată că inculpata este arestată în altă cauză. Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2005.