ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2763/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 631

din 30 noiembrie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., a fost

condamnata inculpata C.G.A. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, în

condițiile art. 71 și art. 57 C. pen.

S-a constatat că inculpata

este arestată în altă cauză.

S-a constatat că prejudiciul

este acoperit către partea vătămată P.I.

A fost obligată inculpata să

plătească către stat suma de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța această

sentință, s-a reținut în esență următoarea situație de fapt:

În noaptea de 20 iulie 2004,

inculpata C.G.A., care nu are ocupație și nici domiciliu s-a întâlnit în

apropierea Autogării din Zona Sud a orașului Pitești, cu numita Ș.B., bolnavă

psihic și care locuiește, de asemenea, pe stradă, astfel că, în discuțiile

purtate i s-a făcut cunoscut inculpatei că, în stația de maxi-taxi din

apropiere se află un bărbat, care este amator să întrețină relații sexuale.

Inculpata, care se afla în

stare de ebrietate, gândind cum poate face rost de bani, a mers la partea

vătămată căreia i-a solicitat o țigară și în timp ce aceasta a scos pachetul de

țigări a observat în buzunarul cămășii că are o sumă de bani, încercând să i-o

sustragă, băgându-i mâna în buzunar, însă a fost observată, spunându-i-se că

banii se află în sacoșa pe care o ține în mână.

Imediat, inculpata a apucat

sacoșa din plastic, a tras cu putere de ea, deposedând-o pe partea vătămată,

după care a fugit cu bunurile în valoare de 1.200.000 lei, respectiv un telefon

mobil, o pungă de cafea, suma de 370.000 lei, 2 litri de țuică, precum și un

încărcător pentru telefonul mobil.

Situația de fapt expusă și

reținută a fost încadrată în infracțiunea de tâlhărie în formă agravată,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., text de lege în baza

căruia a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

La individualizarea și

aplicarea pedepsei s-a menționat că, o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare

cu executarea în regim de detenție este de natură să ducă la reeducarea

inculpatei.

Sentința a fost atacată cu

apel de către inculpată, potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., susținând

că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei în sensul că, pedeapsa

aplicată este mare, exagerată, solicitând reducerea acesteia.

Curtea de Apel Pitești a

examinat sentința apelată, în raport de motivul invocat, de actele și lucrările

de la dosar cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia

penală nr. 32/ A din 01 februarie 2005, a fost respins apelul, ca nefondat, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică.

S-a motivat în examinarea

criticii că, instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a

pedepsei, în raport de prevederile art. 72 C. pen. și că nu sunt temeiuri care

să justifice reducerea acesteia, deoarece pedeapsa aplicată este orientată

către limita minimă prevăzută de lege.

Potrivit art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpată

care, în motivele scrise cum și cu ocazia susținerilor orale ale apărătorului

și ale ei, a invocat aceeași critică ca și în apel, referitoare la greșita

individualizare a pedepsei, față de valoarea modică a bunurilor însușite, că

este la primul contact cu legea penală și a recunoscut și regretat comiterea

infracțiunii.

Motivul de recurs invocat

constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 385

9

C. proc.

pen.

Examinând recursul declarat

sub prisma motivului invocat, care a constituit și critică în apel, de actele

și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se

constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi

expuse mai jos.

În cauză, instanțele, la

stabilirea și aplicarea pedepsei au avut în vedere toate criteriile generale de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol

social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost comisă

infracțiunea și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, limitele

de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt de la 5 ani la 20 ani închisoare,

precum și datele personale ale inculpatei, care deși este la primul contact cu

legea penală a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, totuși, aceasta

mai este cercetată pentru fapte similare.

Ca atare, nu sunt temeiuri

care să justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare nu este mare, ea fiind aplicată aproape de limita minimă prevăzută

de lege, care este de 5 ani închisoare și reflectă gravitatea faptei, vinovăția

inculpatei și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea

acesteia și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen.

Potrivit pct. 21 alin. (3)

de la art. 385

9

C. proc. pen., nu se constată din oficiu cazuri de

casare.

Conchizând că în cauză, au

fost pronunțate hotărâri legale și temeinice nu numai din punct de vedere a

reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției

inculpatei, dar și din punct de vedere a individualizării pedepsei, recursul

declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata C.G.A. împotriva deciziei penale nr.

32/ A din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Constată că inculpata este

arestată în altă cauză.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 aprilie 2005.