ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5286/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 27 aprilie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a dispus respingerea plângerii, formulate de petenta Z.V., împotriva rezoluției din 2 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Prin plângerea formulată de petiționara Z.V. s-a solicitat infirmarea soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 45/P/1999 și nr. 54/P/1999, privind pe notara F.Șt., reclamată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen.

Petenta a reclamat că notara F.Șt. a eliberat unele acte notariale prin care i s-a încălcat drepturi succesorale, cuvenite în urma decesului mamei sale. Pentru pronunțarea hotărârii, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a reținut următoarele: La data de 6 iunie 1980, mama petentei Z.S., a întocmit sub nr. 754/1980 un testament, autentificat de către notarul public F.Șt., prin care a testat întreaga avere personală fiicei sale Z.C.D., deși i s-a adus la cunoștință dispozițiile art. 841 C. civ., referitoare la rezerva succesorală. Petenta Z.V. la acea dată lipsea din țară, fiind plecată ilegal în Italia. Cu data de 18 ianuarie 1988, decedând testatoarea Z.S., fiica sa Z.C.D. a solicitat deschiderea succesiunii, la 2 iulie 1991 notara F.Șt.

eliberând certificatul de moștenitor nr. 250/1991, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 700 C. civ. Z.V., revenind în țară, a solicitat anularea certificatului de moștenitor menționat, Judecătoria Turda prin sentința civilă nr. 1906/1998 respingându-i, ca inadmisibilă, acțiunea formulată, deoarece petenta nu a acceptat succesiunea la averea defunctei sale mame, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ. și nici nu a justificat repunerea în temeiul de acceptare a succesiunii. Prin decizia civilă nr. 1532/A/1998, Tribunalul Cluj, a respins apelul declarat de petenta Z.V. cu motivarea că aceasta a pierdut termenul de acceptarea succesiunii, deși a cunoscut data decesului mamei sale.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 910 din 18 mai 1999, a respins recursul declarat de petentă împotriva hotărârii tribunalului Cluj. Ulterior, petenta a reclamat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe notara F.Șt., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. și formându-se dosarele nr. 45/P/1999 și 54/P/1999, în care prin rezoluțiile din 2 august 1999 și respectiv din 18 octombrie 1999 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece nu există indicii privind săvârșirea unor fapte penale de către notarul public, sau alte persoane, în legătură cu succesiunea numitei Z.S., iar excluderea petentei de la succesiune s-a datorat propriei sale culpe, respectiv neacceptării succesiunii în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, examinând actele dosarelor nr. 5873/2004 al Curții de Apel Cluj, secția penală și nr. 45/P/1999 și nr. 54/P/1999 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, constată că în mod corect petenta Z.V. a fost exclusă de la moștenire, datorită propriei culpe, de a nu fi solicitat deschiderea succesiunii în condițiile prevăzute de art. 700 C. civ., astfel că în sarcina notarei F.Șt. nu se poate reține nici o activitate infracțională. Ca atare, se apreciază că sunt temeinice și legale atât rezoluția din 2 februarie 2004 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cât și sentința penală nr. 17 din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția penală.

În această situație, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petenta Z.V. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Z.V. împotriva sentinței penale nr. 17 din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj. Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2004.