ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3295/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 289 din 3 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu în decizia penală nr. 7598/2003, inculpatul M.M. a fost condamnat la: - 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 alin. (1) și (4) C. pen., raportat la art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001, cu art. 74 și art. 76 C. pen.; - 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 141/2001, cu art. 74 și art. 76 C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001, cu art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele sus arătate au fost contopite în cea mai grea, de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată a fost dedusă durata executată începând cu 19 august 2003, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că părțile vătămate: F.D., L.M. și S.A. nu s-au constituit părți civile în cauză. S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen. Determinând vinovăția inculpatului în limitele infracțiunilor expuse, prima instanță a reținut în fapt, următoarele: În urmă cu mai mult timp inculpatul a lucrat în Iugoslavia, de unde a adus și o grenadă defensivă de mână pe care a păstrat-o îngropată în pământ. În anul 2002, întrucât nu avea locuință și stătea cu familia (soție și 2 copii minori) într-o rulotă într-un parc auto, a depus o cerere la primărie pentru obținerea unei locuințe sociale, motiv pentru care a mers de mai multe ori în audiență și la viceprimarul mun.

Sibiu, D.F. La începutul lunii iulie 2003, Primăria Sibiu a repartizat locuințele sociale, iar inculpatul a constatat că nu se află printre beneficiarii unei astfel de locuințe. Simțindu-se nedreptățit a hotărât să-i atragă atenția viceprimarului, mai exact, să-l sperie pentru a primi și el o locuință. În acest scop, a luat grenada pe care o avea îngropată și a telefonat prietenilor săi, fie pentru a-i întreba unde stă viceprimarul, fie pentru a le spune că vrea să facă ceva, „să-i pună sarmaua”. Pentru a atrage și mai mult atenția asupra sa și mai ales pentru a indica persoana vizată prin acțiunea sa, inculpatul a întrebat mai multe persoane aflate în vecinătatea locuinței viceprimarului unde anume stă acesta.

În seara de 4 august 2003, inculpatul s-a deplasat la locuința viceprimarului, a urcat chiar până la ușă, apoi, după ce a revenit în fața blocului s-a asigurat că nu este nici o persoană în împrejurimi și a aruncat grenada. Urmare a exploziei puternice produse, fragmente de urme metalice au lovit blocul, geamurile unor balcoane, un arbore și mai multe mașini parcate în apropiere, în două cazuri fiind chiar străpunsă caroseria. Inculpatul s-a retras, l-a sunat pe prietenul său, R.S. pe care l-a chemat la el și căruia i-a povestit ce s-a întâmplat. Întrucât a auzit despre efectele exploziei nu a mai avut curajul să meargă la viceprimar pentru a-și asuma responsabilitatea faptei. Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza materialului probator al cauzei: procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu fotografiile aferente; declarația părții vătămate, depozițiile martorilor B.C., R.S., T.T.

și L.M., coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut faptele, cu excepția naturii și provenienței substanței explozibile folosite. Apărarea inculpatului în sensul că explozibilul folosit ar proveni din petardele aflate în comerț nu a putut fi reținută de instanță, ea fiind infirmată de raportul de expertiză efectuat la Institutul de Criminalistică București, serviciul de expertize fizico-chimice și care a concluzionat fără nici un dubiu, că pe fragmentele metalice ridicate s-au pus în evidență urme de trinitrotoluen, exploziv cu utilizare militară folosit și la încărcarea grenadelor și că fragmentele metalice ridicate sunt din fontă și provin de la o grenadă de mână defensivă, probabil F 1. Această probă științifică a creat instanței certitudinea că inculpatul a folosit o grenadă deținută și folosită ilegal și nu un dispozitiv artizanal.

În drept, faptele inculpatului comise în condițiile sus arătate au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 280 alin. (1) și (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. d) O.U.G. nr. 141/2001; art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e), u) și f) C. proc. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 141/2001, cu art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 217 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001. Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul M.M., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinice, primul sub aspectul individualizării pedepsei aplicate de instanța fondului, iar cel de-al doilea în ce privește reținerea vinovăției sale în comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În expunerea scrisă a motivelor de apel parchetul a relevat că, în mod nelegal și netemeinic s-au acordat inculpatului circumstanțe atenuante personale, prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și nu s-a aplicat un spor de pedeapsă în condițiile art. 34 C. proc. pen. În calea sa de atac inculpatul a arătat că nu i se poate reține vinovăția sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat, lipsind unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni și anume intenția. A mai susținut că nu a urmărit producerea rezultatului firesc, specific infracțiunii de omor calificat. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele statornicite de art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că acestea sunt fondate în ce privește apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Considerând că instanța de fond nu a făcut o judicioasă analiză a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și a reținut în mod greșit circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 21/ A din 27 ianuarie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desființat sentința penală atacată sub aspectul aplicării art. 74 și art. 76 C. pen. și a cuantumului pedepselor principale stabilite de instanța de fond și procedând la o nouă judecată în aceste limite a descontopit pedeapsa aplicată în elementele ei componente.

A înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a stabilit următoarele pedepse: - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 280 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001; - 7 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 – art. 174 alin. (1) și (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e), u) și f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001; - 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4), raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și b) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus arătate în cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o la 8 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. În baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 19 august 2003 la zi. Prin aceeași decizie penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.M. Acesta, nemulțumit de decizia penală nr. 21/A/2004 a Curții de Apel Alba Iulia, în termen legal, a declarat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curți de Casație Justiție, secția penală. El solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pentru două motive de nelegalitate: - greșita sa condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) și f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 141/2001, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni; - pedeapsa aplicată este greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. Motivele de recurs sunt prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 14 C. proc. pen. Recursul declarat este întemeiat pentru ambele motive invocate și urmează a fi admis ca atare. 1. Cu privire la primul motiv invocat de inculpat și anume la achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Probele administrate în cauză au stabilit că inculpatul s-a deplasat în cartierul unde locuia viceprimarul D.F., a verificat dacă acesta este acasă, convingându-se că a plecat, apoi și-a luat măsuri în privința prezenței altor persoane în zona respectivă și, după ce s-a convins că nu e nimeni, a declanșat mecanismul exploziv.

Schijele acestuia s-au răspândit pe o suprafață cuprinsă între 4 și 15,5 metri de epicentrul exploziei lovind 4 autoturisme, geamul unui balcon și un copac. Infracțiunea de omor se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane adică, fie cu intenție directă atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale (moartea persoanei) și a urmărit producerea acestuia, fie cu intenție indirectă, când făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei și fără a-l urmări, a acceptat totuși posibilitatea survenirii acestuia. Intenția de a ucide se deduce din materialitatea actului care de cele mai multe ori reflectă poziția infractorului față de rezultat.

Atât literatura de specialitate, cât și practica judiciară sunt constante în a arăta că poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete și îndeosebi în raport cu mijloacele folosite de făptuitor (instrument apt sau nu să producă moartea), cu regiunea corpului lovită, cu numărul și intensitatea loviturilor, cu relațiile anterioare infractor-victimă. În cazul de față apare evident că inculpatul nu a intenționat să suprime viața nici viceprimarului, nici altei persoane. Prin acțiunea sa el a urmărit să atragă atenția colectivității asupra cazului său. După multiple demersuri situația sa locativă a rămas în continuare nerezolvată și atunci într-un gest disperat a recurs la această acțiune.

Așa cum s-a arătat el și-a luat toate măsurile de precauție pentru ca explozia să nu rănească sau să omoare vreo persoană aflată în preajmă. Dacă mijlocul folosit de inculpat, respectiv grenada defensivă era apt să producă prin el însuși moartea vreunei persoane, diligențele depuse de inculpat de a nu se afla nici o persoană în jur a cărei integritate fizică sau viață să fie expuse, înlătură elementul subiectiv al intenției chiar în forma lui indirectă. Esențial pentru existența infracțiunii de omor în forma tentată este producerea unui rezultat, existența unei victime sau folosirea defectuoasă a instrumentului vulnerant care împiedică producerea rezultatului letal și lipsa aptitudinii acestui instrument de a produce acest rezultat.

În cazul de față deși instrumentul folosit avea capacitatea să conducă la un asemenea rezultat, modul concret în care a fost utilizat de inculpat a împiedicat producerea rezultatului letal. Toate acestea demonstrează lipsa intenției inculpatului de a produce moartea vreunei persoane. Nu se poate pune problema nici cu privire la eroarea asupra unei persoane, situație în care făptuitorul își îndreaptă acțiunea asupra unei persoane pe care vrea s-o ucidă, dar datorită manipulării greșite a instrumentului folosit sau altor cauze accidentale, rezultatul urmărit se produce asupra altei (altor) persoane. Probele administrate în toate fazele procesului penal relevă că inculpatul nu a urmărit uciderea viceprimarului și cu atât mai puțin a altor persoane, ci transmiterea unui semnal pentru a-și rezolva problema socială care îl adusese la disperare pe el și membrii familiei sale.

În aceste condiții, inculpatul M.M., urmează a fi achitat pentru fapta prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), combinat cu art. 175 lit. a), e), i) și f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001. 2) Cu privire la al doilea motiv de recurs, cel referitor la greșita individualizare a pedepsei Prima instanță a aplicat pentru infracțiunea prevăzută de art. 280 alin. (1) și (4) C. pen., raportat la art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., o pedeapsă de 3 ani și 6 luni și pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., o pedeapsă de un an închisoare.

Instanța de apel a majorat aceste pedepse la 5 ani și respectiv 4 ani închisoare. Analiza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de situația concretă și a împrejurărilor în care au fost comise faptele și ținând cont de persoana inculpatului, relevă o aplicare greșită a acestui text care în final a determinat stabilirea unor pedepse eronat individualizate. Nu s-a ținut cont de capacitatea psiho-fizică a inculpatului în momentul comiterii faptei. Acesta, după repetatele încercări de a obține o locuință care să asigure condiții minime, dacă nu decente pentru familia sa, cuprins de disperare a încercat să atragă atenția asupra sa recurgând la o acțiune agresivă și zgomotoasă care, în opinia sa, ar fi determinat o soluționare mai rapidă a cazului său.

El nu a avut reprezentarea exactă a consecințelor unui asemenea gest, ci doar dorința de a-și rezolva cu orice chip situația. Instanțele trebuia să mai aibă în vedere în afară de individualizarea pedepsei, conduita anterioară bună a inculpatului, profilul socio-moral corespunzător ca și climatul familial dominat de grijă și afecțiune, care în fapt a și reprezentat mobilul acțiunii sale. Toate aceste aspecte la care se adaugă lipsa antecedentelor penale ca și conduita sa procesuală impun reținerea circumstanțelor atenuante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează, în totalitate, decizia penală nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează sentința penală nr. 289 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Sibiu numai cu privire la condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) și f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. și cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 280 alin. (1) și (4) C. pen., raportat la art. 1 lit. d) din O.U.G.

nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente de: - 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 alin. (1) și (4) C. pen., raportat la art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.; - 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e) i) și f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 alin. (1) și (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G.

nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., de la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la un an închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 19 august 2003 la 15 iunie 2004. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.