ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5128/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 431/ F din

25 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 802/2003, Tribunalul București,

secția I penală, a condamnat pe inculpatul B.C.G. la 2 ani închisoare, în baza

art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73

lit. b) și art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 20 milioane lei, despăgubiri civile, către partea civilă M.G. și la

630.535 lei plus dobânda legală aferentă până la achitarea debitului, către

partea civilă Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar București.

Instanța a reținut că, la data de 18

iulie 1999, inculpatul participând la un botez în calitate de naș, după o

altercație cu partea vătămată M.G., care l-a agresat și insultat, i-a aplicat

acestuia o lovitură cu sabia în zona abdominală. Leziunile produse victimei

i-au pus în primejdie viața și au necesitat 50 de zile de îngrijiri medicale.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

a desființat, în parte, sentința menționată și a dispus condamnarea

inculpatului B.C.G. la 3 ani închisoare, în baza acelorași texte penale.

S-a dispus înlăturarea obligării

inculpatului la plata unor dobânzi către Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar. Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Inculpatul nu a declarat recurs

împotriva sentinței penale nr. 431/ F din 25 martie 2004.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul, invocând cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. Apărarea inculpatului a solicitat casarea deciziei și

menținerea sentinței. Având ultimul cuvânt, inculpatul a solicitat casarea

ambelor hotărâri și rejudecarea cauzei, susținând că nu a fost prezent la

judecarea cauzei în prima instanță.

Examinând motivele de recurs

invocate, Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este

nefondat, pentru următoarele argumente:

Referitor la motivul de recurs

invocat personal de inculpat și care se referă la judecarea cauzei în primă

instanță, Curtea observă că potrivit art. 385

1

alin. (4) C. proc.

pen., nu poate fi examinat, întrucât inculpatul nu a folosit calea apelului.

În privința motivului de recurs ce

vizează greșita individualizare, în apel, a pedepsei aplicate inculpatului,

Înalta Curte reține netemeinicia acestei apărări, pentru următoarele argumente:

Pedeapsa principală de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului de instanța de recurs a fost corect

individualizată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut seama, atât de

gravitatea faptei săvârșite de inculpat (tentativă de omor calificat), de

persoana inculpatului (infractor primar), cât și de circumstanțele atenuante

legale (starea de provocare), aplicându-se o pedeapsă (de 3 ani închisoare) mai

mică decât ½ minimului special prevăzut de lege (7 ani și 6 luni

închisoare).

Reducerea acestei pedepse ar

contraveni prevederilor art. 52 C. pen., referitoare la pedeapsă și scopul ei,

și anume nu ar mai reprezenta o măsură de constrângere suficientă și nici nu ar

mai fi un mijloc de reeducare a condamnatului. Chiar dacă au existat

circumstanțe atenuante (legale și judiciare), fapta săvârșită este gravă, atât

prin modalitatea de săvârșire (cu o sabie), cât și sub aspectul laturii

subiective, inculpatul intenționând să suprime viața unei persoane.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Curtea va constata că inculpatul

este arestat în altă cauză.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de

400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C.G. împotriva deciziei penale nr. 429 din 8 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 octombrie 2004.