ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanții I.C. și I.F. au solicitat în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârilor nr. 2117

și nr. 2118 din 18 noiembrie 2002, emise de pârâtă și constatarea calității de

persoane persecutate din motive etnice.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că în calitate de romi au fost strămutați împreună cu

familiile lor, în Transnistria, în timpul regimului Antonescu.

Prin sentința civilă nr. 3299

din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților I.C. și I.F., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat

deciziile nr. 2117 și nr. 2118 din 18 noiembrie 2002, emise de pârâtă. A

obligat pârâta să elibereze reclamanților, o nouă hotărâre, pentru fiecare, în

care să se constate că perioada solicitată se încadrează în dispozițiile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, perioada de persecuție etnică fiind 15 martie

1941 - 15 martie 1944.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de romi, au

fost strămutați din România, în Transnistria, în timpul regimului Antonescu,

împreună cu familiile lor, în perioada 15 martie 1941 - 15 martie 1944.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în

esență, că petenții nu au făcut dovada persecuției invocate.

Recursul este nefondat.

Se reține că natura etnică a

persecuției suferite de reclamanți, care au fost evacuați în Transnistria, din

localitatea de domiciliu, a fost probată de aceștia, cu declarațiile

autentificate ale martorilor C.I. și D.G., coroborate cu actele din care

rezultă că reclamanții beneficiază de sprijin financiar din partea guvernului

german, în calitate de victime ale deportării romilor în Transnistria, în

perioada 1942 - 1944.

Din aceste probe rezultă că

reclamanții, în calitate de romi, au fost strămutați din România, în

Transnistria, în timpul regimului Antonescu, împreună cu familiile lor, în

perioada 15 martie 1941 - 15 martie 1944, beneficiind de drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3299

din 9 decembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2005.