ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3528/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din 13

februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 6816/2003 al Tribunalului Mureș s-a

dispus condamnarea inculpaților:

luni, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen.

Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen. și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv

începând cu 19 august 2003 la zi, menținându-se starea de arest preventiv.

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen. și de 3 ani și

4 luni închisoare pentru infracțiunea, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.

Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen. și s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 21 august 2003

la zi, menținându-se starea de arest preventiv.

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. și art. 99 și urm. C. pen. și de 2 ani și

4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., art. 99 și urm. C. pen.

Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen. și s-a dedus detenția începând cu 21 august 2003 la zi, menținându-se

starea de arest.

Prin aceeași sentință s-a admis în

parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.I.S., prin reprezentanții ei

legali B.I. și B.M., inculpații fiind obligați în solidar, inculpatul minor în

solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 100 milioane daune

morale către partea civilă B.I.S. S-au respins ca fiind nefondate restul

pretențiilor formulate în cauză.

A fost reținută următoarea situație

de fapt:

Partea vătămată B.I.S. locuiește în

municipiul Sighișoara și în noaptea de 16 august 2003, împreună cu părinții săi

a participat la o nuntă organizată la Cantina Liceului M.I.U. din aceeași

localitate.

În jurul orei 5,00, dimineața

deoarece era obosită partea vătămată care era îmbrăcată pentru petrecere a luat

hotărârea să meargă la domiciliu neînsoțită.

Pe când se deplasa spre domiciliul

său, pe strada M. Eminescu a fost ajunsă din urmă de o mașină, în care se aflau

cei trei inculpați, autoturismul fiind condus de inculpatul Ș.A. Din mașină au

coborât inculpații L.C.S. și S.B.D., care au prins partea vătămată de mâini și

au dus-o cu forța la mașină. Aici partea vătămată a fost prinsă de păr de către

coinculpatul Ș.A., care a tras-o în mașină.

După ce partea vătămată a fost

urcată în mașină cu forța, inculpatul i-a spus părții vătămate că o duce acasă

și după ce a trecut de imobilul în care locuia aceasta, i-a spus că o duce la

discotecă.

Autoturismul a fost condus pe un

drum lateral spre pădure.

În tot acest timp partea vătămată

i-a rugat pe inculpați să o lase să plece și le-a spus și ce vârstă are.

Inculpatul Ș.A. a oprit mașina, a obligat partea vătămată să se dezbrace, după

care folosind violența a avut raport sexual cu aceasta.

Cât timp inculpatul Ș.A. a

întreținut raport sexual cu victima ceilalți doi inculpați au stat pe scaunele

din fața mașinii, după care, fiecare dintre ei folosind violența a întreținut

raport sexual cu victima.

După ce fiecare dintre cei trei

inculpați a întreținut raport sexual cu partea vătămată, s-au reîntors în oraș,

iar inculpatul Ș.A. a amenințat-o spunându-i că dacă va denunța fapta atât ea

cât și familia ei vor avea de suferit.

În ceea ce privește infracțiunea de

viol prima instanță a considerat că prin actul de sesizare s-a reținut o

încadrare juridică greșită, respectiv art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.,

deoarece inculpații au fost în eroare cu privire la vârsta victimei care avea

14 ani, deoarece victima prin ținuta pe care o avea și constituția sa părea mai

în vârstă. De aceea instanța de fond, a schimbat încadrarea juridică inițială

în prevederile art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, partea civilă

B.I.S., precum și cei trei inculpați.

În apelul parchetului s-a susținut

că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică din art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., în art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., deoarece în

primul rând inculpații au aflat de la victimă care este vârsta acesteia înainte

de săvârșirea faptei, iar în al doilea rând constituția fizică a acesteia arăta

în mod evident că este minoră. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice și

majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

În apelurile declarate fiecare

inculpat a solicitat reducerea pedepselor aplicate, avându-se în vedere

circumstanțele personale ale fiecăruia.

Partea civilă în apelul său a

solicitat majorarea cuantumului daunelor morale.

Prin decizia penală nr. 48/ A din 24

martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 176/2004 al Curții de Apel Târgu-Mureș

s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, s-a

desființat parțial sentința atacată, s-a schimbat încadrarea juridică a

infracțiunilor comise de cei trei inculpați și în consecință:

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.A.

la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

A fost majorată pedeapsa de la 5 ani

la 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen.,

au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, pedeapsa de executat

fiind de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a

fost condamnat inculpatul S.B.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută pedeapsa aplicată

pentru art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

art. 74 și art. 76 C. pen., contopindu-se pedepsele potrivit art. 33 și art. 34

C. pen., pedeapsa de executat fiind de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., a

fost condamnat inculpatul L.C.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost menținută pedeapsa aplicată

inculpatului pentru art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., contopindu-se pedepsele potrivit art.

33 și art. 34 C. pen., pedeapsa de executat fiind de 3 ani închisoare.

A fost admis recursul părții civile

majorându-se cuantumul daunelor morale de la 100 milioane lei la 150 milioane

lei.

Au fost respinse ca fiind nefondate

apelurile declarate de inculpații Ș.A., S.B.D. și L.C.S.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen cei trei inculpați și partea civilă.

Inculpații au criticat decizia pentru

următoarele considerente:

- în mod greșit instanța de apel a

schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor comise din art. 197 alin. (1) și (2)

lit. a) C. pen., în art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., deoarece inculpații au

fost în eroare cu privire la vârsta părții vătămate;

- în mod greșit instanța de apel a

condamnat inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate,

prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., deoarece nu există probe din

care să rezulte că victima a fost împiedecată să plece acasă;

- la individualizarea pedepselor nu

au fost avute în vedere circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

În recursul său partea civilă a

criticat decizia sub aspectul cuantumului daunelor morale, care a fost stabilit

la o sumă prea mică.

Examinând decizia pronunțată în

cauză sub aspectele invocate de recurenți, cât și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept, Curtea consideră că aceasta este legală și

temeinică, recursurile declarate fiind nefondate.

Instanța de apel a reținut o corectă

situație de fapt, analizând și interpretând just probele administrate în cauză

din care rezultă cu certitudine că cei trei inculpați, folosind violența au

acostat partea vătămată, pe care au urcat-o în autoturism și cu care au

întreținut raporturi sexuale. Încă de la început inculpații au fost în

cunoștință de cauză că partea vătămată este minoră în primul rând, pentru

faptul că aceasta le-a spus, iar în al doilea rând pentru că era evident după

constituția fizică pe care o avea victima.

Prin urmare motivele invocate de

inculpați cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice în art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen. și greșita reținere a infracțiunii prevăzute de art. 189 alin.

(1) și (2) C. pen., nu sunt fondate.

Referitor la modul de individualizare

a pedepselor Curtea constată că instanța de apel a luat în considerare toate

criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., acordând

semnificația cuvenită reținerii în favoarea inculpaților S.B.D. și L.C.S. a

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., coborând

pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, astfel că pedepsele reflectă în

mod corect gradul de pericol social al faptelor comise și al inculpaților.

De asemenea, instanța de apel a

făcut o justă individualizare în ceea ce privește pedepsele aplicate

inculpatului Ș.A., avându-se în vedere gradul de pericol social al

infracțiunilor comise, împrejurările în care au fost săvârșite precum și

persoana inculpatului, este tânăr, nu are antecedente penale, a avut o

comportare bună înainte de comiterea infracțiunilor.

În ceea ce privește recursul

declarat de partea civilă Curtea consideră că nu este fondat, instanța de apel

a făcut o justă apreciere a cuantumului prejudiciului moral suferit de partea

vătămată.

Având în vedere această situație,

Curtea consideră că decizia pronunțată este legală și temeinică și în

consecință în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate ca fiind nefondate.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații Ș.A., S.B.D., L.C.S. și de partea civilă B.I.S., împotriva deciziei nr.

48/ A din 24 martie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, ca nefondate.

Deduce arestarea preventivă de la 21

august 2003, pentru inculpații S.B.D. și L.C.S., la zi și de la 19 august 2003,

pentru inculpatul Ș.A., la zi.

Obligă pe recurenții inculpați Ș.A.,

iar pe L.C.S., în solidar cu părțile responsabile civilmente L.D. și L.E.A. să

plătească statului câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpatul S.B.D. să

plătească statului 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se

include și suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenta parte civilă B.I.S.,

prin reprezentanții legali, intimați părți civile: B.M. și B.I. să plătească

statului suma de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2004.