ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 388, pronunțată la data de 4 iunie 2004, în dosarul nr. 673/A/2004,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea

formulată de reclamantul N.I. și a anulat hotărârea nr. 652 din 29 noiembrie

2002, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii

Dolj, care a fost obligată să-i recunoască acestuia, drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, pentru perioada 13 septembrie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, că autoritatea pârâtă i-a recunoscut

reclamantului, în mod greșit, doar perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, ca

durată a strămutării, atâta vreme, cât din probele cauzei rezultă că

strămutarea acestuia s-a produs, împreună cu alți țigani din județul Dolj, la

data de 13 septembrie 1942.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, susținând, în esență, că instanța de

fond a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, în temeiul unor probe

contradictorii, care nu puteau constitui temei pentru modificarea perioadei de

strămutare stabilită prin actul administrativ atacat.

Recursul este întemeiat, pentru

motivele care vor fi arătate în continuare.

În acțiunea formulată,

intimatul-reclamant a susținut că în perioada 13 septembrie 1942 - 30 octombrie

1944 a fost deportat din localitatea de domiciliu, în Transnistria și că data

deportării sale rezultă din copia xeroxată a certificatului eliberat de

Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale.

Într-adevăr, în dosar au fost depuse

două copii xeroxate eliberate de Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale,

dar acestea se referă la numiții M.M. și P.M., în timp ce din copia buletinului

de identitate rezultă că intimatul-reclamant a fost născut la data de 13 mai

1937, având, deci, la data pretinsei deportări, vârsta de 5 ani, când ar fi

trebuit să se afle în familia părinților săi, cu prenumele I. și C.

Din declarațiile martorilor ar

rezulta că intimatul-reclamant ar fi fost deportat împreună cu familia

unchiului său, M.M. și mătușii sale P.M. în perioada martie 1943 - noiembrie

1944, fără a rezulta motivele pentru care acesta s-ar fi aflat în altă familie,

decât cea a părinților săi și nici dacă aceștia au fost și ei strămutați din

localitatea de domiciliu, în altă localitate, în condițiile strămutării

etnicilor țigani, de către regimul Antonescu.

Or, potrivit art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, ceea ce instanța de fond nu a

făcut, lăsând aspectele de mai sus neelucidate.

Astfel fiind, urmează ca recursul să

fie admis, iar sentința atacată casată, cauza urmând să fie rejudecată de

aceeași instanță, potrivit dezlegărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 388 din 4 iunie 2004 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2005.