ÎCCJ, Decizia nr. 282/2004

Asupra cererilor de revizuire de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 507 din 8 mai

2001, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca nefondată,

acțiunea reclamantei B.M., în contradictoriu cu pârâtul municipiul București, privind

constatarea nulității absolute a contractului de donație, autentificat sub nr. 8056

din 2 decembrie 1965 al Notariatului de Stat, al fostului raion L.N.

Apelul declarat de reclamantă,

împotriva hotărârii primei instanțe, a fost respins de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, ca nefondat, prin decizia nr. 435 din 11

octombrie 2001.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 2553 din 25 iunie 2002, a admis recursul declarat de

reclamanta B.M., împotriva acestei din urmă hotărâri, a casat decizia atacată,

a admis apelul declarat de aceeași parte, împotriva hotărârii primei instanțe

și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea formulată

de reclamanta menționată, a constatat nulitatea absolută a contractului de

donație și a obligat pe pârât să lase acesteia, în deplină proprietate și

liniștită posesie, apartamentul nr. 1 situat în București, sectorul 5.

Împotriva hotărârii instanței de

recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 610 din 8 decembrie

2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători a respins

recursul în anulare, ca nefondat.

Pe cale de consecință, cererea de

intervenție în interesul pârâtului, formulată de T.M. și T.Z., a fost respinsă,

ca nefondată (din dosar nr. 31/2003).

Împotriva deciziei nr. 610 din 8

decembrie 2003, pârâtul municipiul București a formulat cerere de revizuire,

întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., cu referire la

nepronunțarea asupra cererii de intervenție.

Totodată, invocând același motiv,

împotriva deciziei menționate, au formulat cerere de revizuire intervenienții T.M.

și T.Z.

Atât revizuientul-pârât, cât și

revizuienții-intervenienți au formulat și cereri de repunere în termenul de

exercitare a căii de atac, invocând fundamentarea motivelor de revizuire, pe

împrejurări ce țin și de considerentele deciziei atacate.

Cererile de revizuire sunt tardiv

formulate.

Potrivit art. 324 pct. 1 C. proc.

civ., termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 din

același cod, invocat de revizuienți, este de o lună de la data pronunțării

hotărârii a cărei anulare se cere, în cazul în care hotărârea atacată este

pronunțată de o instanță de recurs.

Împotriva deciziei nr. 610 din 8

decembrie 2003 a Completului de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție,

pârâtul municipiul București și intervenienții T.M. și T.Z. au formulat cereri

de revizuire, la data de 16 februarie 2004.

Ambele cereri de revizuire au fost

formulate, așadar,

cu

depășirea termenului de exercitare a acestei căi de atac, prevăzut de art. 324 pct.

1 C. proc. civ.

Or, potrivit art. 103 alin. (1) C.

proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act

de procedură în termenul legal atrage decăderea (...).”.

Așadar, potrivit textului menționat,

nerespectarea termenului imperativ prevăzut de lege atrage sancțiunea

procedurală a decăderii, constând în pierderea dreptului de exercitare a căii

de atac.

Textul menționat, vizând concomitent

dinamizarea procesului civil și asigurarea drepturilor procesuale ale părților,

reprezintă o garanție a egalității părților, în sensul dispozițiilor art. 124 alin.

(2) și art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și ale art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Din dispozițiile menționate, rezultă,

însă și că, deși termenul legal de formulare a revizuirii, în acest caz, este

prevăzut prin normă imperativă, sancțiunea decăderii din exercițiul acestui

drept nu intervine automat, ci trebuie să fie constatată de instanță.

Astfel, cum nerespectarea termenului

de declarare a căii de atac, în mod excepțional, poate să nu fie imputabil

părții decăzute din exercițiul acesteia, revizuire, în acest caz, prin art. 103

C. proc. civ. a fost reglementată și posibilitatea considerării cererii, ca

fiind făcută în termen, cu consecința repunerii în termenul de declarare a

acesteia și realizării controlului judiciar al hotărârii judecătorești atacate,

dacă instanța constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică

de împiedicare, mai presus de voința părții.

Or, motivul invocat de revizuientul-pârât

municipiul București, prin primarul general și revizuienții-intervenienți T.M.

și T.Z., nu îndeplinește condițiile cazului general de repunere în termen,

reglementat prin art. 103 C. proc. civ.

Astfel, faptul fundamentării

criticilor subsumate motivului de revizuire invocat și pe împrejurări ce ar

rezulta din considerentele deciziei atacate, afirmat de revizuienți, nu constituie

o piedică mai presus de voința acestora, care să-i fi pus în imposibilitate de

a formula în termen cererile de revizuire.

Pe de altă parte, fără a pune în

discuție conformitatea motivului de revizuire invocat cu cerințele legii

procesuale civile, urmează a se constata că împrejurarea invocată de

revizuienți nu este confirmată de actele dosarului.

În fine, prin art. 103 alin. (2) C.

proc. civ., a fost prevăzut un termen de 15 zile, calculat de la data încetării

împiedicării, în interiorul căruia partea este îndatorată a îndeplini actul și

a arăta motivele împiedicării.

Or, însăși revizuienții indică data

încetării împiedicării, afirmate ca fiind 27 ianuarie 2004, iar cererea de

revizuire este formulată la data de 16 februarie 2004, cu depășirea termenului

de 15 zile, prevăzut de art. 103 alin. (2) C. proc. civ.

Ca atare, cererile de revizuire apar

ca fiind tardiv formulate, chiar și independent de inconsistența motivelor

cererilor de repunere în termenul de exercitare a căii de atac.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge cererile de repunere în termen, ca neîntemeiate,

precum și cererile de revizuire, ca tardiv formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, cererile

revizuienților municipiul București, reprezentat prin Primarul General, T.M. și

T.Z., privind repunerea în termenul de formulare a cererilor de revizuire.

Respinge, ca tardive, cererile

formulate de pârâtul municipiul București, reprezentat prin Primarul General și

intervenienții T.M. și T.Z., privind revizuirea deciziei nr. 610 din 8

decembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de

9 judecători, în dosarul nr. 31/2003.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

18 octombrie 2004.