KICZKO v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

09.05.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

KICZKO v. POLAND (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 77712/01, de către Joanna KICZKO împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 9 mai 2006 în calitate de cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Pellencäää Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl O’Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 3 aprilie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Joanna Kiczko, este un național polonez născut în 1972 și trăiește în Siemiatycze, Polonia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1989, reclamantul a fost rănit într-un accident de mașină. La 7 iulie 1989, reclamantul a depus o cerere de compensare în fața Curții Regionale de Białystok (Sād Wojewódzki ) împotriva persoanei care au cauzat accidentul și societatea de asigurări „PZU”. Înainte de 1 mai 1993, tribunalul a organizat șase audieri și a obținut cinci avize de experți. În audierea din 22 septembrie 1993, avocatul reclamantului a solicitat instanței de judecată să ordone un aviz suplimentar de experți. În cursul audierii din 26 august 1994, el a retras moțul de probă din cauza dificultăților în obținerea avizului expert. De asemenea, el a prelungit cererea reclamantului. Curtea a avut ședințe suplimentare la 5 noiembrie. 1994, 29 mai și 12 octombrie 1995, și 21 martie 1996. Acesta a continuat să aducă dovezi. Între timp, instanța de judecată a formulat mai multe cereri la Curtea de District din Bielsk Podlaski (Sād Rejonowy) pentru depunerea cazului de procedură penală cu privire la accidentul reclamantului. La 27 martie 1997, Curtea de Apel Białystok (Sād Apelacyjny ) a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. La 14 mai 1997, Curtea a desfășurat o audiere. Audierea din 10 septembrie 1997 a fost suspendată din cauza lipsei martorilor. Decembrie 1997 Curtea a închis examinarea cazului și a informat părțile că decizia finală va fi pronunțată la 10 decembrie 1997. Mai târziu, a reluat examinarea cazului. La 6 februarie 1998, instanța a desfășurat o ședință. La 20 februarie 1998, Curtea regională a pronunțat hotărâre. La 15 aprilie 1998, reclamantul a depus recurs la Curtea de Apel Białystok. 1998 Curtea de Apel a pronunțat hotărârea și a respins recursul reclamantului. La 27 august 1998, reclamantul a depus un recurs de casă la Curtea Supremă. Procesul a fost încheiat prin hotărârea Curții Supreme din 25 ianuarie 2001. HOTĂRÂREA La 27 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 10 000 de zloti polonezi (o mie de zloti polonezi) dnei Joanna Kiczko, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 9 martie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Joanna Kiczko, observă că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 10.000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia notă de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (art. 37 §§ ) Prin urmare, articolul § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Grefier Președintele