ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5396/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Constată că prin sentința penală nr. 237/2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul R.C. la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, a condamnat pe inculpatul R.C., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) lit. b) și c), alin. (2 1 ) C. pen., art. 279 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și a dispus ca pedepsele aplicate ambilor inculpați să se execute în detenție. În fapt, s-a reținut că: În seara zilei de 25 noiembrie 2003, cei trei inculpați și alte persoane au consumat băuturi alcoolice la locuința lui R.C.

din comuna Prejmer, jud. Brașov. În jurul orelor 23,00, frații R.C. și R.S. au plecat pentru a cumpăra ceva de băut. În timp ce se deplasau în zona blocurilor din comună cei doi au hotărât să sustragă bunuri și s-au apropiat de un garaj. Inculpatul R.C. s-a urcat pe un garaj, a îndepărtat o placă din acoperișul garajului și a pătruns în interior. Din garaj, inculpatul a scos prin spărtura creată în tavan o bicicletă tip „mountainbike”pe care a primit-o în exterior inculpatul R.S. Zgomotele provocate ca urmare a acțiunii celor doi inculpați au fost auzite de martora D.A., care uitându-se pe geam a văzut cum o persoană dădea din garaj ceva pe acoperișul garajului unei alte persoane care se afla lângă zid.

Martora i-a dat un telefon părții vătămate V.C. anunțând-o despre ceea ce a văzut, apoi au coborât împreună, cu lanternele în garaj. Partea vătămată a reușit să tragă bicicleta de la cei doi inculpați, a încercat să îi lovească pe aceștia, s-a împins și lovit cu cei doi inculpați, după care inculpații au fugit cam 50 de metri, dar deoarece drumul se bloca, au fost nevoiți să se întoarcă prin același loc. În timpul în care cei doi inculpați se băteau cu partea vătămată, partea vătămată a strigat la soția lui, martora V.M., care era pe balcon, să îi aducă pușca. După câteva minute, soția părții vătămate i-a adus arma lui V.C. și i-a spus acestuia că arma nu este încărcată. Cei doi inculpați au auzit acest lucru și au atacat-o pe partea vătămată, au lovit-o cu pumnii și picioarele, au apucat amândoi de armă și inculpatul R.C.

a reușit să îi ia arma părții vătămate. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații, criticând-o ca nelegală și netemeinică. Parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților considerând că instanța de fond a dat dovadă de prea multă blândețe raportat la gradul de pericol social concret al faptelor și la persoana inculpaților. La rândul lor, aceștia au solicitat reducerea pedepselor stabilite de prima instanță considerând că sunt prea aspre raportat la fapta comisă, impunându-se și aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Totodată, inculpatul R.C. a cerut achitarea sa pentru infracțiunea nerespectării regimului armelor și munițiilor conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., considerând că fapta nu există. Prin decizia penală nr. 263 din 21 iulie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul formulat de parchet și a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpați. S-a reținut că în ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind pedepse prea mici ce nu corespund gradului de pericol social concret al infracțiunilor și persoanei inculpaților. Pentru aceste motive au fost respinse recursurile inculpaților reținându-se în plus că din probe a rezultat și săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. Decizia a fost atacată de inculpați care au reiterat critica privind individualizarea pedepselor.

Recursul este nefondat. Modul în care inculpații au acționat, împrejurările în care au fost comise faptele, mijloacele folosite, consecințele produse sau care se puteau produce și nu în ultimul rând datele ce caracterizează persoana inculpaților, care nu le sunt favorabile, sunt tot atâtea motive care să justifice menținerea pedepselor aplicate. Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 263 din 21 iulie 2004 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 noiembrie 2003 la 21 octombrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2004.