ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5396/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Constată că prin sentința penală nr.

237/2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul R.C. la o pedeapsă

rezultantă de 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor, prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) C. pen. și art. 279

alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, a

condamnat pe inculpatul R.C., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

211 alin. (1) lit. b) și c), alin. (2

1

) C. pen., art. 279 alin. (1)

C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și a dispus ca pedepsele

aplicate ambilor inculpați să se execute în detenție.

În fapt, s-a reținut că:

În seara zilei de 25 noiembrie 2003,

cei trei inculpați și alte persoane au consumat băuturi alcoolice la locuința

lui R.C. din comuna Prejmer, jud. Brașov. În jurul orelor 23,00, frații R.C. și

R.S. au plecat pentru a cumpăra ceva de băut. În timp ce se deplasau în zona

blocurilor din comună cei doi au hotărât să sustragă bunuri și s-au apropiat de

un garaj. Inculpatul R.C. s-a urcat pe un garaj, a îndepărtat o placă din

acoperișul garajului și a pătruns în interior. Din garaj, inculpatul a scos

prin spărtura creată în tavan o bicicletă tip „mountainbike”pe care a primit-o

în exterior inculpatul R.S.

Zgomotele provocate ca urmare a

acțiunii celor doi inculpați au fost auzite de martora D.A., care uitându-se pe

geam a văzut cum o persoană dădea din garaj ceva pe acoperișul garajului unei

alte persoane care se afla lângă zid. Martora i-a dat un telefon părții

vătămate V.C. anunțând-o despre ceea ce a văzut, apoi au coborât împreună, cu

lanternele în garaj.

Partea vătămată a reușit să tragă

bicicleta de la cei doi inculpați, a încercat să îi lovească pe aceștia, s-a

împins și lovit cu cei doi inculpați, după care inculpații au fugit cam 50 de

metri, dar deoarece drumul se bloca, au fost nevoiți să se întoarcă prin

același loc. În timpul în care cei doi inculpați se băteau cu partea vătămată,

partea vătămată a strigat la soția lui, martora V.M., care era pe balcon, să îi

aducă pușca.

După câteva minute, soția părții

vătămate i-a adus arma lui V.C. și i-a spus acestuia că arma nu este încărcată.

Cei doi inculpați au auzit acest lucru și au atacat-o pe partea vătămată, au

lovit-o cu pumnii și picioarele, au apucat amândoi de armă și inculpatul R.C. a

reușit să îi ia arma părții vătămate.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații, criticând-o ca nelegală

și netemeinică. Parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate

inculpaților considerând că instanța de fond a dat dovadă de prea multă

blândețe raportat la gradul de pericol social concret al faptelor și la

persoana inculpaților.

La rândul lor, aceștia au solicitat

reducerea pedepselor stabilite de prima instanță considerând că sunt prea aspre

raportat la fapta comisă, impunându-se și aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Totodată, inculpatul R.C. a cerut achitarea sa pentru infracțiunea

nerespectării regimului armelor și munițiilor conform art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., considerând că fapta nu

există.

Prin decizia penală nr. 263 din 21

iulie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul formulat de parchet și a

respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpați.

S-a reținut că în ce privește

individualizarea pedepsei, instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind pedepse prea mici ce nu

corespund gradului de pericol social concret al infracțiunilor și persoanei

inculpaților. Pentru aceste motive au fost respinse recursurile inculpaților

reținându-se în plus că din probe a rezultat și săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.

Decizia a fost atacată de inculpați

care au reiterat critica privind individualizarea pedepselor.

Recursul este nefondat.

Modul în care inculpații au acționat, împrejurările

în care au fost comise faptele, mijloacele folosite, consecințele produse sau

care se puteau produce și nu în ultimul rând datele ce caracterizează persoana

inculpaților, care nu le sunt favorabile, sunt tot atâtea motive care să

justifice menținerea pedepselor aplicate.

Examinând cauza din oficiu se

constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 263 din 21 iulie 2004

a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 noiembrie 2003 la 21

octombrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2004.