ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5134/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 136 din 24

mai 2004 a Tribunalului Suceava a fost respinsă cererea condamnatului C.C. de

întrerupere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 99 din 8 mai 2002 a aceluiași tribunal pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor.

Pentru a respinge cererea, instanța

a constatat că petiționarul condamnat nu a făcut dovada existenței unor

împrejurări speciale cu consecințe grave pentru familia condamnatului în cazul

continuării executării pedepsei, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit.

c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Suceava prin decizia

penală nr. 231 din 26 iulie 2004, a respins apelul declarat de condamnat

împotriva sentinței, considerând nefondată critica formulată, în sensul că

starea economică a familiei sale ar fi gravă și că se impune întreruperea

executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul, care a susținut că motivele invocate justificau admiterea

cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării

pedepsei se poate dispune când, din cauza unor împrejurări speciale continuarea

executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie. În

acest caz executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură

dată.

Or, chiar dacă situația economică și

familială grea a condamnatului este precară, așa cum rezultă din raportul de

anchetă socială, această situație este preexistentă încarcerării condamnatului

și nu se poate rezolva prin prezența acestuia la domiciliu pe perioada

prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen., respectiv 3 luni.

În consecință, Curtea constatând

nefondată critica formulată de recurentul condamnat C.C., urmează în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respinge recursul declarat cu

obligarea sus-numitului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din

oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 231 din 26 iulie

2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 octombrie 2004.