ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1495/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1456 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G. la o pedeapsă de 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest și potrivit art. 88 C. pen., i s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv, de la 08 iulie 2004 la 16 noiembrie 2004. S-a constatat că în cauză, nu există părți civile.

A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 23.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei onorariu avocat din oficiu. Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut în esență că, P.D. și P.T., soți, locuiau împreună cu fiul lor, în imobilul situat în București, și ambii obișnuiau să consume frecvent băuturi alcoolice, fapt pentru care, în familia acestora erau certuri și scandaluri. În ziua de 07 iunie 2004, în jurul orelor 11,00, soții P., împreună cu numita B.R. consumau palincă, iar inculpatul s-a trezit și a părăsit domiciliul. A revenind acasă, în jurul orelor 18,00, pentru scurs timp, după care a plecat și s-a reîntors, în jurul orelor 24,00.

Inculpatul, când a intrat în domiciliu, în jurul orei menționate, văzând și constatând că părinții săi se aflau în stare avansată de ebrietate au început să se certe, insultându-se reciproc, a devenit agresiv, lovindu-i cu pumnii și picioarele și cauzându-le traumatisme de natura rupturilor de organe, care așa cum rezultă din rapoartele de necropsie, care au dus la decesul acestora. De altfel, inculpatul recunoaște că și-a lovit părinții, mai puțin pe mama sa, căreia i-a aplicat numai două palme pentru a o trezii, urmare a loviturilor aplicate de tatăl său, a decedat. Această apărare a inculpatului a fost înlăturată atât de organele de urmărire penală cât și de către instanța de judecată, ținându-se seama de rapoartele medico legale de necropsie, procesul verbal de reconstituire, de declarațiile martorilor cum și ale inculpatului care a recunoscut în parte comiterea faptei.

Prin urmare, activitatea materială desfășurată de inculpat, constând în aceea că în noaptea de 07-08 iunie 2004, a aplicat părinților săi puternice lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-le traumatisme grave, ca rupturi de organe, având drept consecință moartea acestora, a fost încadrată în infracțiunea de omor calificat deosebit de grav, prevăzut de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen. Ca atare, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat deosebit de grav, la o pedeapsă de 25 de ani închisoare și aplicarea pedepsei complementare vizând interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, pe motiv că este vădit nelegală și esențial netemeinică, deoarece în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat deosebit de grav, în condițiile în care el, nici un moment, nu a avut intenția de a-l omorî pe tatăl său, iar lovirea acestuia, a fost determinată, ca urmare a agresiunii exercitată de acesta asupra mamei sale. Curtea de Apel București, secția I penală, a examinat apelul declarat în raport de motivul invocat, de actele și dovezile de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 13/ A din 11 ianuarie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În considerente s-a menționat că susținerile inculpatului nu au temei probator și nici de drept, și că moartea celor doi părinți s-a datorat activității sale materiale, constând în aceea că i-a lovit cu pumnii și picioarele cauzându-i grave traumatisme care au avut drept consecință decesul. În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, invocându-se aceleași critici ca și în apel, în sensul că activitatea sa materială nu se circumscrie în infracțiunea de omor calificat deosebit de grav, ci în infracțiunea de omor calificat, întrucât nu el a lovit-o pe mama sa, moartea acesteia s-a datorat traumatismelor cauzate de tatăl său, iar intenția sa de al lovii pe tatăl său, nu a fost de a-l ucide, ci de a-și salva mama, astfel că nu se justifică încadrarea juridică dată faptei comise și prin urmare se solicită schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea art. 176 lit. b) C. pen.

și pe cale de consecință, redozarea pedepsei. Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele și dovezile de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și în consecință va fi respins, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos. Motivele invocate, constituie cazuri de casare înscrise la pct. 14 și 17 de la art. 385 9 C. proc. pen. Potrivit materialului probator de la dosar, rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt justă și fără echivoc privind activitatea materială desfășurată de inculpat, care a constat în lovirea celor doi părinți cu pumnii și picioarele, cauzându-le grave traumatisme, rupturi de organe, care au avut drept consecință, moartea acestora.

Din rapoartele medico legale de necropsie întocmite de I.M.L. Mina Minovici, rezultă că moartea numitei P.T. s-a datorat hemoragiei interne, rupturilor de organe interne, pulmon stâng, mezenter, ficat și aceasta a suferit multiple fracturi costale, rupturi ale mușchilor etc., iar al lui P.D., de asemenea, moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, consecință a unui traumatism toraco-abdominal, cu ruptură de splină, infiltrată sanguin, fracturi costale hemitorace stâng. Se precizează în concluziile celor două rapoarte că la necropsie s-a constatat că victima P.D. avea o alcoolemie de 2,20 gr. %o, iar soția sa T. de 2,50 gr %o.

Martorii audiați în cauză precizează că nici una dintre victime nu au întreprins vreo inițiativă de agresiune între ele și nici asupra inculpatului, el fiind acela care le aplica lovituri de intensitate mare, în zone vitale, deși părinții acuzau dureri și îi solicitau să înceteze, iar lor le-a fost frică să intervină, știindu-l agresiv. De altfel, inculpatul în declarațiile date, recunoaște că și-a lovit cei doi părinți, însă nu cu intenția de a-i ucide. Declarațiile inculpatului, împreună cu procesul verbal de reconstituire și cu celelalte acte și dovezi de la dosar, duc la concluzia ireversibilă, cum de altfel au reținut și instanțele, că inculpatul a fost cel care le-a aplicat părinților săi grave lovituri cu pumnii și picioarele care au avut drept consecință, decesul.

Prin urmare, susținerea recurentului că, mama sa a decedat urmare a traumatismelor cauzate de loviturile aplicate de tatăl său, este neîntemeiată, fiind infirmată atât de materialul probator, cât și de faptul că victima P.D. avea o alcoolemie în sânge de 2,20 gr. %o, astfel încât, în starea în care se afla nu putea să o agreseze și să-i aplice soției sale lovituri cum sunt cele descrise în raportul de necropsie. Așa fiind, motivul invocat vizând schimbarea încadrării juridice nu are temei probator și în consecință se va înlătura. Și cel de-al doilea motiv de recurs, vizând greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, exagerată se constată că este neîntemeiat.

Pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată inculpatului, nu este o pedeapsă mare exagerată față de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, constând în aceea că inculpatul le-a aplicat fără milă și în mod nejustificat părinților săi, în vârstă, multiple lovituri de intensitate mare, deși știa că aceștia sunt consumatori de alcool, astfel că, nu se justifică reducerea pedepsei. Prin urmare, pedeapsa de 25 de ani închisoare nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea reflectă gravitatea ridicată a faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială și de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Cum nici unul dintre motivele de recurs invocate, nu constituie cazuri de casare din cele invocate și prevăzute la pct. 14 și 17 de la art. 385 9 C. proc. pen., iar din oficiu nu s-au constatat altele, că instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, atât din punct de vedere al reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la răspunderea penală prin durata pedepsei aplicate, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 08 iunie 2004 la 01 martie 2005. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 13/ A din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 8 iunie 2004, la 1 martie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2005.