Sudolski împotriva Poloniei

SECȚIA A PATRA

DECIZIE Cererea nr. 71393/01 prezentată de Jerzy SUDOLSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a patra), reunită la 9 mai 2006 într-o cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza, președinte, Dnii J. Casadevall, G. Bonello, M. Pellonpää, K. Traja, L. Garlicki, Dna L. Mijović, judecători, și dl M. O'Boyle, grefier de secție, Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 30 martie 2000, Având în vedere decizia Curții de a se prevala de articolul 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, După deliberare, pronunță următoarea decizie: ÎN FAPT Reclamantul, dl Jerzy Sudolski, este un resortisant polonez, născut în 1957 și care locuiește în Kalisz.

Guvernul polonez („Guvernul”) este reprezentat de agentul său, dl Jakub Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 ianuarie 1996, reclamantul, suspectat că ar fi comis un furt, a fost arestat de poliție. La 24 septembrie 1996, procurorul a depus împotriva sa un act de acuzare. La 18 februarie 1997, tribunalul de district a respins cererea reclamantului de recuzare a judecătorilor. La 3 martie 1998, tribunalul regional a trimis cauza pentru examinare la un alt tribunal. La 25 septembrie 1998, tribunalul de district l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de un an și șase luni de închisoare, decizie confirmată în apel la 30 martie 1999, de tribunalul regional.

Reclamantul a formulat în continuare un recurs. La 13 februarie 2000, invocând starea sa de sănătate proastă și o perioadă lungă de așteptare pentru examinarea recursului său, persoana interesată a sesizat Curtea Supremă cu o cerere de amânare a executării deciziei tribunalului regional. La 11 mai 2000, Curtea Supremă a respins cererea sa. Printr-o corespondență datată din 13 ianuarie 2000, reclamantul a fost informat de Curtea Supremă că recursul său, introdus la 15 iunie 1999, nu va putea fi examinat decât în 2001. La 22 martie 2001, tribunalul de district a pronunțat împotriva persoanei interesate o pedeapsă cumulativă de închisoare de trei ani. PLÂNGERE Invocând articolul 6 din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii.

ÎN DREPT La 7 martie 2006, Curtea a primit din partea Guvernului următoarea declarație: „Subsemnatul, Jakub Wołąsiewicz, agent al guvernului polonez, declar că guvernul polonez oferă să verse dlui Jerzy Sudolski, cu titlu gratuit, suma de 1.300 euro în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și onorariile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate conform articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa achitării în termenul menționat, Guvernul se angajează să verse, de la expirarea acestuia și până la achitarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, mărită cu trei puncte procentuale.

Această plată va valora soluționarea definitivă a cauzei.” La 30 martie 2006, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reclamant: „Subsemnatul, Jerzy Sudolski, notez că guvernul polonez este pregătit să-mi verse, cu titlu gratuit, suma de 1.300 euro în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și onorariile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate conform articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului menționat și până la achitarea efectivă a sumei în cauză, va fi plătită o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, mărită cu trei puncte procentuale.

Accept această propunere și renunț de altfel la orice altă pretenție împotriva Poloniei în legătură cu faptele aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată. Prezenta declarație se înscrie în cadrul soluționării amiabile la care Guvernul și eu însumi am ajuns.” Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale, și nu observă de altfel niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenție). În consecință, trebuie să se pună capăt aplicării articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cauza de pe rol.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să pună capăt aplicării articolului 29 § 3 din Convenție; Decide să scoată cauza de pe rol. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Grefier Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 71393/01 présentée par Jerzy SUDOLSKI contre la Pologne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 mai 2006 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM. J. Casadevall , G. Bonello , M. Pellonpää , K. Traja , L. Garlicki, M me L. Mijović, juges et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 30 mars 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Jerzy Sudolski, est un ressortissant polonais, né en 1957 et résidant à Kalisz.

Le gouvernement polonais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz du Ministère des Affaires Étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 8 janvier 1996, le requérant, soupçonnée d’avoir commis un vol fut arrêté par la police. Le 24 septembre 1996, le procureur déposa contre lui un acte d’accusation. Le 18 février 1997, le tribunal de district rejeta la demande du requérant tendant à la récusation des juges. Le 3 mars 1998, le tribunal régional renvoya l’affaire pour examen à un autre tribunal. Le 25 septembre 1998, le tribunal de district condamna le requérant à une peine de prison d’un an et six mois, décision confirmée en appel le 30 mars 1999, par le tribunal régional.

Le requérant forma ensuite un pourvoi en cassation. Le 13 février 2000, invoquant son mauvais état de santé et une longue période d’attente pour l’examen de son pourvoi, l’intéressé saisit la Cour suprême d’une demande tendant à l’ajournement de l’exécution de la décision du tribunal régional. Le 11 mai 2000, la Cour suprême rejeta sa demande. Par un courrier datant du 13 janvier 2000, le requérant fut informé par la Cour suprême que son pourvoi en cassation, introduit le 15 juin 1999, ne pourrait faire l’objet de l’examen qu’en 2001. Le 22 mars 2001, le tribunal de district prononça à l’encontre de l’intéressé une peine de prison cumulative de trois ans. GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure.

EN DROIT Le 7 mars 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Jakub Wołąsiewicz, agent du gouvernement polonais, déclare que le gouvernement polonais offre de verser à M. Jerzy Sudolski, à titre gracieux, la somme de 1 300 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » Le 30 mars 2006, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le requérant : « Je soussigné, Jerzy Sudolski, note que le gouvernement polonais est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1 300 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Pologne à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention ; Décide de rayer l’affaire du rôle.

Michael O’Boyle Nicolas B ratza Greffier Président