SIECZKA c. POLOGNE

Secțiunea a patra Cerere nr. 67166/01 prezentată de Andrzej & Jan SIECZKA împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 12 septembrie 2006 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dl Bonello Pellonpäää dnii Traja Garlicki Mijović, Šikuta, judecători și dnii Elens-Passos, graffière adjunctă de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 18 iunie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere. Reclamanții, domnii Andrzej și Jan Sieczka, sunt resortisanți polonezi născuți în 1958 și 1928 și care își au reședința în Biały Dunajec.

Aceștia sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Janusz Mazalon, avocat în Zakopane. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 decembrie 1993, reclamanții au angajat în cadrul unei proceduri penale îndreptate împotriva unei terțe părți, o acțiune în calomnie (akt Oskarżenia w postępowaniu prywatno-skargowym). În cursul procedurii, părțile interesate s-au constituit parte civilă la proces. La 24 iunie 1994, Tribunalul Districtual Warszawa a stabilit o audiere la 31 august 1994. În absența pârâtilor, aceaceasta a fost amânată la 6 octombrie 1994. Următoarele audieri au avut loc la 6 ianuarie și 23 martie 1994. Între 1995-1996, în absența reclamanților sau a inculpaților, audierile au fost amânate la fiecare reluare.

În încercarea de a soluționa litigiul la data de 1 iulie 1997, instanța de district a decis să reinițieze examinarea cauzei încă de la început, după ce termenul de doi ani a trecut de la ultimul act de procedură. Următoarele audieri au avut loc la 26 septembrie și 12 decembrie 1997. În 1998, audierile au fost amânate, în absența părților. La 14 octombrie 1999, tribunalul de district a dat faliment din cauza prescripției, o decizie confirmată în recurs la 13 ianuarie 2000, de către instanța regională. Cu toate acestea, instanța a decis să scutească reclamanții de cheltuielile de judecată prin recunoașterea duratei excesive a procedurii. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a procedurii.

ÎN JUSTIȚIE La 8 iulie 2006, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului Eu, subsemnatul Jakub Wołąsiewicz, agent al guvernului polonez, declară că guvernul polonez propune plata către Andrzej și Jan Sieczka, titlu grațios, suma de 10 000 PLN în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 12 aprilie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți Noi, Andrzej și Jan Sieczka, notăm că guvernul polonez este dispus să ne plătească, cu titlu gratuit, suma de 10 000 PLN în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Acceptăm această propunere și, de asemenea, renunțăm la orice altă pretenție împotriva Poloniei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) în fine ale Convenției și 62 alineatul (3) din regulament). Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) și să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție decide să șteargă cauza rolului.

Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Grefier Adjunct Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 67166/01 présentée par Andrzej & Jan SIECZKA contre la Pologne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 12 septembre 2006 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM. G. Bonello , M. Pellonpää , K. Traja , L. Garlicki , M me L. Mijović, M. J. Šikuta, juges et de M me F. Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 18 juin 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM.

Andrzej et Jan Sieczka, sont des ressortissants polonais nés respectivement en 1958 et 1928 et résidant à Biały Dunajec. Ils sont représentés devant la Cour par M e Janusz Mazalon, avocat à Zakopane. Le gouvernement polonais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires Etrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 27 décembre 1993, les requérants engagèrent dans le cadre d’une procédure pénale dirigée contre un tiers, une action en diffamation (akt oskarżenia w postępowaniu prywatno-skargowym). Au cours de la procédure, les intéressés se constituèrent partie civile au procès.

Le 24 juin 1994, le tribunal de district de Warszawa fixa une audience au 31 août 1994. En l’absence des défendeurs, celle-ci fut reportée au 6 octobre 1994. Les audiences suivantes eurent lieu les 6 janvier et 23 mars 1994. Entre 1995-1996, en l’absence soit des requérants, soit des défendeurs, les audiences furent reportées à chaque reprise. La tentative de régler le litige à l’amiable, entreprise par les parties à l’audience du 1er juillet 1997, échoua. A l’issue de la même audience, le tribunal de district décida de reprendre l’examen de l’affaire depuis le début, le délai de deux ans s’étant écoulé depuis le dernier acte de procédure. Les audiences suivantes eurent lieu les 26 septembre et 12 décembre 1997. En 1998, les audiences furent reportées, en l’absence des parties.

Le 14 octobre 1999, le tribunal de district rendit un non-lieu en raison de la prescription, décision confirmée en appel le 13 janvier 2000, par le tribunal régional. Le tribunal décida toutefois de dispenser les requérants des frais de justice en reconnaissant la durée excessive de la procédure. GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée excessive de la procédure. EN DROIT Le 8 juillet 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Jakub Wołąsiewicz, agent du gouvernement polonais, déclare que le gouvernement polonais offre de verser à Andrzej et Jan Sieczka, à titre gracieux, la somme de 10 000 PLN en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

» Le 12 avril 2006, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par les requérants : « Nous soussignés, Andrzej et Jan Sieczka, notons que le gouvernement polonais est prêt à nous verser, à titre gracieux, la somme de 10 000 PLN en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Nous acceptons cette proposition et renonçons par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Pologne à propos des faits à l’origine de ladite requête. Nous déclarons les affaires définitivement réglées. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement). Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention ; Décide de rayer l’affaire du rôle.

Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Greffière adjointe Président