SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Această versiune a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 5 iunie 2009 Cerere n 32383/08 prezentată de Leszek BAJOŁEK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află la 31 martie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, și de Lawrence Early, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 iunie 2008, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. După ce a deliberat, face următoarea decizie de fapt Reclamantul, dl Leszek Bajołek, este un resortisant polonez, născut în 1952, cu reședința în Skierniewice. Guvernul polonez ( În 1998, reclamantul l-a informat pe procuror că a fost victima unui furt, precum și a unei agresiuni din partea unui grup de părți terțe, în urma căreia mașina sa a fost grav deteriorată. La 29 decembrie 1999, procurorul a depus un act de acuzare împotriva mai multor persoane. Reclamantul a participat la procedură în calitate de acuzator subsidiar (oskarżyciel posiłkowy) ) și a solicitat o sumă de bani pentru prejudiciile aduse de inculpați. Prima ședință a avut loc în fața Tribunalului Districtual din Skierniewice la 26 septembrie 2000. La 5 septembrie 2003, procurorul a decis să ia în considerare, în cadrul unei proceduri separate, răspunderea a doi inculpați. La 3 noiembrie 2004, Tribunalul a recunoscut opt persoane vinovate de fapte incriminate și le-a condamnat la pedepse penale cu suspendare. Reclamantul a introdus un apel împotriva hotărârii la o dată care nu era indicată. La 26 octombrie 2004, reclamantul a formulat o acțiune împotriva duratei procedurii în temeiul legii din 2004. decembrie 2004, hotărând cu privire la acțiunea reclamantului, tribunalul regional din Łódć a constatat durata excesivă a procedurii și i-a acordat o indemnizație de 800 PLN. Tribunalul i-a acordat în primul rând că au trecut unsprezece luni de la depunerea actului de acuzare în fața instanței de district și prima audiere în fața acestuia. Cu toate acestea, în etapa ulterioară a procedurii, întârzierile în examinarea cauzei au fost cauzate de factori obiectivi, cum ar fi absența unei părți sau a unui consiliu și, prin urmare, nu puteau fi imputați autorităților judiciare. Tribunalul concluzionează că, în măsura în care cauza a fost foarte complexă și implică numeroși inculpați, depășirea termenului rezonabil nu a fost flagrantă. La 23 februarie 2005, Tribunalul a respins o a doua acțiune împotriva duratei procedurii introduse de reclamant împotriva duratei procedurii pe baza legii din 2004. El a constatat că, de la data la care a fost examinată acțiunea anterioară a celui de al treilea, tribunalul de district a efectuat mai multe acte de procedură și că întârzierile în examinarea cauzei nu puteau fi imputate autorităților judiciare. La 5 decembrie 2005, Tribunalul Regional a infirmat hotărârea de condamnare din 3 noiembrie 2004 și a rejudecat cauza pentru reexaminare. În motivarea sa, judecătorii au arătat că Tribunalul de District a omis să se pronunțe cu privire la cererea reclamantului privind acordarea de despăgubiri acestuia din urmă din partea inculpaților. La 25 ianuarie 2006, în cadrul procedurii inițiate prin decizia de disjuncție din 5 septembrie 2003, Tribunalul Districtual din Skierniewice a recunoscut vinovat doi inculpați și i-a condamnat la sancțiuni penale cu o suspendare. De asemenea, ei au fost somați să plătească reclamantului o anumită sumă de bani pentru daune. La 26 iunie 2007, Tribunalul Districtual din Skierniewice a declarat vinovat alți șapte inculpați, i-a condamnat la sentințe penale cu o suspendare și i-a somat să plătească reclamantului o anumită sumă de bani pentru daune. La 4 martie 2008, Tribunalul Regional din Łódć a confirmat decizia anterioară. Cu toate acestea, a redus ușor suma datorată de către inculpați reclamantului ca despăgubiri. GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii. ÎN DREPT la 9 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului: Subsemnatul, Jakub Wołąsiewicz, agent guvernamental, declară că guvernul polonez oferă domnului Leszek Bajołek suma de 12 000 de zloți polonezi în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă eventual și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat mai sus, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Õ La 15 decembrie 2008 [1] , Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Subsemnatul, Leszek Bajołek, recurentul, remarcă faptul că guvernul polonez este pregătit să-mi plătească suma de 12 000 PLN în vederea unei soluționări pe fond a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă eventual și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Poloniei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că cazul a fost soluționat definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție]. În consecință, trebuie eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Lawrence Early Nicolas Bratza Modululer Președinte [1] Rectificat la 5 iunie 2009: textul a fost următorul:
Cette version a été rectifiée conformément à l’article 81 du règlement de la Cour le 5 juin 2009
Requête n
o
32383/08
présentée par Leszek BAJOŁEK
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 31 mars 2009 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
juges,
et de Lawrence Early,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 30 juin 2008,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Leszek Bajołek, est un ressortissant polonais, né en 1952 et résidant à Skierniewice. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 1998, le requérant informa le procureur avoir été victime d’un vol ainsi que d’une agression de la part d’un groupe des tiers à la suite de laquelle sa voiture a été considérablement endommagé.
Le 29 décembre 1999, le procureur déposa un acte d’accusation à l’encontre de plusieurs personnes. Le requérant participa à la procédure en tant qu’accusateur subsidiaire (
oskarżyciel posiłkowy
) et demanda une somme d’argent au titre des dommages et intérêts de la part des accusés.
La première audience se tint devant le tribunal de district de Skierniewice le 26 septembre 2000.
Le 5 septembre 2003, le procureur décida d’examiner, dans le cadre d’une procédure séparée la responsabilité de deux accusés.
Le 3 novembre 2004, le tribunal reconnut huit personnes coupables des faits incriminés et les condamna à des peines de réclusion criminelle assorties d’un sursis. Le requérant interjeta un appel contre le jugement à une date non indiquée.
Le 26 octobre 2004, le requérant forma un recours contre la longueur de la procédure sur le fondement de la loi de 2004. Il invita le tribunal à constater la durée excessive de la procédure et à lui octroyer de ce chef une indemnité de 10
000 PLN, soit le montant maximal prévu par la loi.
Le 1
er
décembre 2004, statuant sur le recours du requérant le tribunal régional de Łódź constata la durée excessive de la procédure et lui accorda une indemnité de 800 PLN. Le tribunal releva tout d’abord qu’onze mois se sont écoulés depuis le dépôt de l’acte d’accusation devant le tribunal de district et la première audience devant celui-ci. Toutefois, au stade ultérieur de la procédure, les retards dans l’examen de l’affaire ont été provoqués par des facteurs objectifs tels que l’absence d’une partie ou de son conseil et dès lors ne pouvaient être imputables aux autorités judiciaires. Le tribunal conclut que dans la mesure où l’affaire était très complexe et impliquait de nombreux prévenus, le dépassement du délai raisonnable n’était pas flagrant.
Le 23 février 2005, le tribunal rejeta un deuxième recours contre la longueur de la procédure introduit par le requérant contre la longueur de la procédure sur le fondement de la loi de 2004. Il constata que depuis la date de l’examen du recours précédent de l’intéressé, le tribunal de district avait accompli plusieurs actes de procédure et que d’éventuels retards dans l’examen de l’affaire ne pouvaient être imputables aux autorités judiciaires.
Le 5 décembre 2005, le tribunal régional infirma la décision de condamnation du 3 novembre 2004 et renvoya l’affaire pour réexamen. Dans sa motivation, les juges relevèrent que le tribunal de district avait omis de se prononcer quant à la demande du requérant concernant l’octroi à ce dernier de dommages et intérêts de la part des accusés.
Le 25 janvier 2006, dans le cadre de la procédure entamée par la décision de disjonction du 5 septembre 2003, le tribunal de district de Skierniewice reconnut coupable deux accusés et les condamna à des peines de réclusion criminelle assorties d’un sursis. Ils furent également sommés de payer au requérant une certaine somme d’argent au titre de dommages et intérêts.
Le 26 juin 2007, le tribunal de district de Skierniewice déclara coupables sept autres accusés, les condamna à des peines de réclusion criminelle assorties d’un sursis et les somma de payer au requérant une certaine somme d’argent au titre de dommages et intérêts.
Le 4 mars 2008, le tribunal régional de Łódź confirma la décision précédente. Toutefois, il diminua légèrement le montant de la somme due par les accusés au requérant au titre de dommages et intérêts.
GRIEF
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure.
Le 9 février 2009, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Jakub Wołąsiewicz, agent du Gouvernement, déclare que le gouvernement polonais offre de verser à M. Leszek Bajołek la somme de 12
000 zlotys polonais en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 15 décembre 2008
[1]
, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné, Leszek Bajołek, le requérant, note que le gouvernement polonais est prêt à me verser la somme de 12
000 PLN en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Pologne à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Greffier
Président
[1]
Rectifié le 5 juin 2009 : le texte était le suivant
: «
Le 8 décembre 2009…
»