ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4754/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2346 din 8

septembrie 2003 a Judecătoriei Vișeu de Sus a fost admisă acțiunea formulată de

C.G. împotriva părților G.V. senior, G.V. junior și C.I., constatându-se că

reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă,

asupra terenului în suprafață de 621 mp situat în Vișeu de Sus cartier

„Rădeasa” înscris în C.F. 806 nr.top.1258/b/2/1. S-a dispus apoi rectificarea

încheierii nr. 46/1965 de C.F. și înscrierea dreptului de proprietate asupra

terenului menționat pe numele reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul a făcut dovada cu probele administrate că a

dobândit terenul în litigiu prin moștenire legală, de la părinți și că a

folosit acest teren înainte de anul 1970 și în prezent, ridicând o casă și

anexe gospodărești, astfel că sunt realizate cerințele art. 1846 C. civ. Din

eroare, prin încheierea nr. 45/1965 a fost înscris dreptul de proprietate al

pârâților asupra întregii suprafețe de teren de 1 ha 453 mp.

Probele cu martori și schițele de

dezmembrare a terenului fac dovadă deplină că terenul în litigiu nu se

suprapune cu terenul asupra căruia își exercită folosința familia G.

Apelul declarat de pârâți împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 2045 din 28 septembrie 2004 a

Curții de Apel Cluj prin care a fost schimbată soluția în sensul respingerii

acțiunii.

În această fază a procesului a fost

efectuată o expertiză tehnică, pentru că sentința s-a întemeiat pe declarațiile

a doi martori, astfel că în raport de concluziile raportului efectuat de ing.

K.T. s-a constatat că terenul deținut de reclamant nu are nici o legătură cu

imobilul proprietatea pârâților, ele situându-se de o parte și de alta a căii

ferate. Această configurație a terenurilor a fost constatată la fața locului,

fiind urmarea unei dezmembrări ce a avut loc în anul 1994, în baza sentinței

civile nr. 1439 din 10 mai 1994 a Judecătoriei Vișeu de Sus. S-a apreciat că

este necesară o reevaluare a terenului inițial de sub top. 1258, precum și eventuale

rectificări de suprafețe, ținându-se cont de succesiunea în timp a situației

juridice a terenurilor, ceea ce este de natură a face necesară promovarea unei

acțiuni mai complexe. De aceea, avându-se în vedere că în apel nu poate fi

schimbată calitatea părților, obiectul cererii și că nu se pot face cereri noi,

acțiunea în constatare a fost respinsă.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recursul de față, susținând că hotărârea dată în apel nu

este motivată în fapt și în drept, motiv de recurs cuprins în art. 304 pct. 7

C. proc. civ. și că soluția adoptată este lipsită de temei legal, făcându-se o

aplicare greșită a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 și Legii nr.

7/1996.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

respins în raport de cele ce urmează.

În primul rând se constată că primul

motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât decizia recurată cuprinde

considerentele de fapt și de drept în raport de care a fost adoptată soluția.

De altfel, și în dezvoltarea celui

de al doilea motiv de recurs sunt redate pasaje din considerentele hotărârii,

ceea ce confirmă în plus că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină.

Nici cel de al doilea motiv de

recurs nu este de primit pentru că acțiunea cu care instanța a fost investită

nu s-a întemeiat pe dispozițiile legilor speciale menționate în recurs, ci pe

prevederile Codului civil, solicitându-se să se constate dreptul de proprietate

asupra unui imobil, moștenit ca urmare a folosirii lui „neconturbat”, public și

sub nume de proprietar, dinainte de 1970.

Ori, acțiunea în constatare a

dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu putea fi admisă atât în

varianta anterioară dezmembrării, când în adevăr terenul aflat în posesia

reclamantului era inclus în terenul proprietarilor G.V. și V.G., cât și după

dezmembrare. În această din urmă situație, terenurile sunt amplasate de o parte

și de alta a căii ferate, fără nici o legătură între ele, astfel că apare fără

justificare chemarea pârâților în proces.

De aceea recursul de față urmează a

fi admis, fiind legală și temeinică decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 2045/A din 28 septembrie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.