ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4754/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2346 din 8 septembrie 2003 a Judecătoriei Vișeu de Sus a fost admisă acțiunea formulată de C.G. împotriva părților G.V. senior, G.V. junior și C.I., constatându-se că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă, asupra terenului în suprafață de 621 mp situat în Vișeu de Sus cartier „Rădeasa” înscris în C.F. 806 nr.top.1258/b/2/1. S-a dispus apoi rectificarea încheierii nr. 46/1965 de C.F. și înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului menționat pe numele reclamantului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada cu probele administrate că a dobândit terenul în litigiu prin moștenire legală, de la părinți și că a folosit acest teren înainte de anul 1970 și în prezent, ridicând o casă și anexe gospodărești, astfel că sunt realizate cerințele art. 1846 C. civ.

Din eroare, prin încheierea nr. 45/1965 a fost înscris dreptul de proprietate al pârâților asupra întregii suprafețe de teren de 1 ha 453 mp. Probele cu martori și schițele de dezmembrare a terenului fac dovadă deplină că terenul în litigiu nu se suprapune cu terenul asupra căruia își exercită folosința familia G. Apelul declarat de pârâți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 2045 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj prin care a fost schimbată soluția în sensul respingerii acțiunii. În această fază a procesului a fost efectuată o expertiză tehnică, pentru că sentința s-a întemeiat pe declarațiile a doi martori, astfel că în raport de concluziile raportului efectuat de ing.

K.T. s-a constatat că terenul deținut de reclamant nu are nici o legătură cu imobilul proprietatea pârâților, ele situându-se de o parte și de alta a căii ferate. Această configurație a terenurilor a fost constatată la fața locului, fiind urmarea unei dezmembrări ce a avut loc în anul 1994, în baza sentinței civile nr. 1439 din 10 mai 1994 a Judecătoriei Vișeu de Sus. S-a apreciat că este necesară o reevaluare a terenului inițial de sub top. 1258, precum și eventuale rectificări de suprafețe, ținându-se cont de succesiunea în timp a situației juridice a terenurilor, ceea ce este de natură a face necesară promovarea unei acțiuni mai complexe. De aceea, avându-se în vedere că în apel nu poate fi schimbată calitatea părților, obiectul cererii și că nu se pot face cereri noi, acțiunea în constatare a fost respinsă.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recursul de față, susținând că hotărârea dată în apel nu este motivată în fapt și în drept, motiv de recurs cuprins în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și că soluția adoptată este lipsită de temei legal, făcându-se o aplicare greșită a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 și Legii nr. 7/1996. Recursul este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează. În primul rând se constată că primul motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât decizia recurată cuprinde considerentele de fapt și de drept în raport de care a fost adoptată soluția. De altfel, și în dezvoltarea celui de al doilea motiv de recurs sunt redate pasaje din considerentele hotărârii, ceea ce confirmă în plus că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină.

Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este de primit pentru că acțiunea cu care instanța a fost investită nu s-a întemeiat pe dispozițiile legilor speciale menționate în recurs, ci pe prevederile Codului civil, solicitându-se să se constate dreptul de proprietate asupra unui imobil, moștenit ca urmare a folosirii lui „neconturbat”, public și sub nume de proprietar, dinainte de 1970. Ori, acțiunea în constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu putea fi admisă atât în varianta anterioară dezmembrării, când în adevăr terenul aflat în posesia reclamantului era inclus în terenul proprietarilor G.V. și V.G., cât și după dezmembrare. În această din urmă situație, terenurile sunt amplasate de o parte și de alta a căii ferate, fără nici o legătură între ele, astfel că apare fără justificare chemarea pârâților în proces.

De aceea recursul de față urmează a fi admis, fiind legală și temeinică decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 2045/A din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.