ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Ordonanța președințială
nr. 1055 din 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei J.V. Cluj, în
contradictoriu cu intimatul municipiul Cluj Napoca, a dispus suspendarea
executării provizorie a executării sentinței civile nr. 3680 din 22 noiembrie
2004, pronunțată în dosarul nr. 9066/2004, al Tribunalului Cluj, până la
soluționarea cererii de suspendare formulată în recurs, în dosarul nr. 13545/2004.
Împotriva acestei hotărâri a
formulat recurs, municipiul Cluj Napoca, prin Primarul E.B., criticând-o, ca
fiind nelegală și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Prin nota de ședință
înregistrată la dosarul cauzei, la 27 ianuarie 2005, recurentul a arătat că,
deși Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat prin încheierea civilă nr. 23/2005, în
dosarul nr. 13545/2004, în sensul respingerii cererii recurentei din
respectivul dosar, totuși ordonanța recurată se impune a fi desființată, pentru
a nu se naște un precedent extrem de grav în practica judecătorească.
La rândul său, intimata,
prin notele de ședință înregistrate la 11 februarie 2005, susține că recursul a
rămas fără obiect, în raport cu faptul că prin încheierea civilă nr. 23/2005,
Curtea de Apel Cluj a respins cererea de suspendare formulată în recurs, în
dosarul nr. 13545/2004.
Mai înainte de a se examina
motivele de recurs dezvoltate, se constată că „suspendarea executării
provizorie a executării sentinței civile nr. 3580/2004, pronunțată în dosarul nr.
9066 al Tribunalului Cluj, a fost dată până la soluționarea cererii de
suspendare formulată în recurs, în dosarul nr. 1354/2004”, cerere care a fost
soluționată prin încheierea nr. 23/2005, astfel cum susțin ambele părți și cum
rezultă chiar din copia încheierii respective depusă la dosar.
În aceste condiții singura
soluție legală este aceea de se respinge recursul declarat în cauză, acesta
rămânând fără obiect.
În ceea ce privește
considerentele referitoare la evitarea nașterii unor precedente judiciare
grave, acestea nu pot fi un motiv de admitere al recursului declarat în cauză
sub imperiul vechii legi a contenciosului administrativ.
Există, însă, posibilitatea
evitării nașterii unor grave precedente judiciare, dacă se reține, pe de o
parte, că în contencios administrativ, conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 29/1990,
recursul este suspensiv de executare, iar, pe de altă parte, că suspendările
executării actelor administrative pot fi dispuse numai în condițiile art. 9 din
Legea nr. 29/1990, iar nu pe alte căi. Aceasta, întrucât conform art. 18 din
Legea nr. 29/1990, dispozițiile acestei legi sunt completate cu cele ale
Codului de procedură civilă, iar nu înlocuite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de municipiul
Cluj Napoca împotriva Ordonanței președințiale nr. 1055/2004, pronunțată de
Curtea de Apel Cluj, la data de 24 noiembrie 2004.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 februarie 2005.