CtEDO 11.05.2006 Auto

AIDO ALI c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
11.05.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AIDO ALI c. ROUMANIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 3477/05 prezentată de Sami AIDO ALI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 11 mai 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Biersan Gyulumyan domnii Myjer, David Thór Björgvinsson, judecătorii M. V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 decembrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvern, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Sami Aido Ali, este un resortisant irakian, născut în 1970 și rezident la București. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 februarie 2002, ofițerii poliției din București au efectuat o percheziție la domiciliul reclamantului. A doua zi, având în vedere rezultatele percheziției, reclamantul a fost arestat și pus sub acuzație de trafic de droguri, în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului de droguri. Printr-o scrisoare din 10 aprilie 2002, Parchetul din apropierea unei instanțe de securitate din statul turc a solicitat autorităților române extrădarea reclamantului. Reprezentantul Parchetului invoca o hotărâre definitivă de condamnare la 18 ani de închisoare fermă, pronunțată în Turcia, în 1991 pentru trafic de droguri. Prin hotărârea din 8 august 2002, Tribunalul de Primă Instanță din București a autorizat extrădarea reclamantului către Turcia. Prin aceeași hotărâre, instanța de apel a pronunțat suspendarea la executarea hotărârii sale până la încheierea procedurii penale în fața tribunalului departamental din București. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre din 5 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție. La 22 decembrie 2003, tribunalul județ din București l-a condamnat pe reclamant la nouă ani de închisoare pentru trafic de narcotice și pentru că a declarat o identitate falsă. Parchetul și reclamantul au intervenit în apelul acestei hotărâri. La 6 octombrie 2005, instanța de apel din București a dat dreptul la apeluri și rejudecând cauza menține condamnarea inițială. Din dosar reiese că cauza este pendinte, în recurs, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. GRIEFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de faptul că, în timpul detenției sale provizorii, fusese încătușat de glezne, tratament care îi provocase suferințe fizice și psihice. El s-a plâns că a fost arestat și deținut ilegal, în lipsa unor motive plauzibile de a crede în necesitatea de a împiedica să se fugă după ce a fost executat un delict (art. 5 1 din Convenție). susținea, de asemenea, încălcarea art. 5 alin. (3) din Convenție și se plângea că nu a fost adus în fața unui judecător sau a unui alt magistrat autorizat de lege să exercite funcții judiciare și se plângea de durata procedurilor penale pentru trafic de droguri. El considera că hotărârea din 22 decembrie 2003 a tribunalului departamental din București, care îl condamna pentru trafic de narcotice, era inechitabilă [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. El a invocat o încălcare a prezumției de nevinovăție [art. 6 alineatul (2) ]. La 31 ianuarie 2005, președintele Camerei a decis să indice guvernului, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, că era de dorit să nu-l extragă pe reclamant în Turcia până la noi ordine. La 29 martie 2005, cererea a fost adusă la cunoștința guvernului. Printr-o scrisoare din 10 noiembrie 2005, reclamantul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a nu-și menține cererea. La 21 noiembrie 2005, grefa a solicitat reclamantului să confirme în mod expres dezmințirea sa. Prin scrisoarea din 3 decembrie 2005, reclamantul și-a confirmat decizia de a nu-și menține cererea. La 14 februarie 2006, guvernul a solicitat Curții să șteargă cauza rolului. ÎN DREPT Curtea constată că, prin scrisorile din 10 noiembrie și 3 decembrie 2005, reclamantul și-a exprimat dorința de a nu-și mai menține cererea, în sensul articolului 1 litera (a) din convenție. În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 39 din Regulamentul Curții și 29 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă