ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9044/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14

noiembrie 2003, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 8372/7308

din 10 octombrie 2003, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea

formulată pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu

motivarea că petenta nu a făcut dovada schimbării pe cale administrativă, a

numelui menționat în actele de stare civilă depuse.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 104 din 23 ianuarie 2004, a

respins acțiunea, reținând neconcordanța privind numele din actele de stare

civilă și certificatul eliberat de Arhivele Naționale și faptul că reclamanta a

depus declarația unui singur martor, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 4 din H.G. nr. 127/2002.

Împotriva sus-menționatei sentințe,

a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență că a dovedit faptul refugiului din comuna

Curtuiuș, județul Someș, la data de 24 aprilie 1942, în localitatea Turda,

precum și împrejurarea că este una și aceeași persoană cu M.T., încât se

impunea admiterea acțiunii.

Recursul este întemeiat.

Reclamanta, născută la 27 iulie

1928, a susținut că la data de 24 aprilie 1942, s-a refugiat din comuna

Curtuiuș, județul Someș, în localitatea Turda, fiind înregistrată la Biroul Refugiaților Turda, cu fișa nr. 18207 sub numele M.T. În perioada 1942 - 1951,

reclamanta a arătat că nu a deținut certificat de naștere, întrucât l-a pierdut

în timpul războiului, iar ulterior, respectiv în anul 1951 și apoi, la 17

august 1956, i s-au eliberat certificate de naștere, în care în mod eronat i

s-a trecut numele de C.M., din părinții C.I. și C.V., în loc de T.V.

Certificatul nr. 3531 din 19

decembrie 2002, eliberat de Ministerul de Interne, Arhivele Naționale -

Direcția Județeană Cluj, atestă că la data de 24 aprilie 1942, la Biroul Refugiaților Turda, cu fișa nr. 18207, a fost înregistrată T.M., refugiată, din comuna

Curtuiuș, județul Someș.

Certificatele de stare civilă -

căsătorie și naștere, menționează numele de C.M., născută la 27 iulie 1928, din

părinții C.I. și C.V.

Martorul T.A., în declarația

autentică, arată că T.M., născută C., este cunoscută în societate, și sub

numele de M.T., fiind una și aceeași persoană, care s-a refugiat în perioada

aprilie 1942 - martie 1945, din Curtuiuș, județul Someș, în București.

Reclamanta a menționat în cererea

depusă, că în afara martorului T.A., poate să confirme susținerile sale, și

martorul T.G., din comuna Vad, satul Curtuiușul Dejului, județul Cluj, martor

care nu a depus declarație în cauză.

Instanța de fond a respins acțiunea,

cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada rezolvării neconcordanței de nume,

existentă în actele depuse, respectiv că a depus declarația dată de un singur

martor, contrar art. 4 din H.G. nr. 127/2002.

Se constată, în raport cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., că instanța de fond, fiind

lipsită de rol activ, nu a administrat probele necesare, pentru stabilirea

faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale, încât, prin admiterea recursului reclamantei, se va

dispune casarea sentinței și trimiterea dosarului, spre rejudecare, aceleiași

instanțe, în vederea completării probelor și pronunțării unei hotărâri legale

și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.M.

împotriva sentinței civile nr. 104 din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 decembrie 2004.