ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8743/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 noiembrie 2003, reclamantul D.E. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1328 din 14 octombrie 2003 a Casei Județene de Pensii Constanța - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în ceea ce privește data acordării drepturilor prevăzute de această lege. În motivarea acțiunii a arătat că a depus cerere, la comisia de specialitate, în luna ianuarie 2003 și aceasta a stabilit ca drepturile conferite în baza Legii nr. 189/2000, să-i fie acordate, începând cu 1 februarie 2003, iar nu cu luna noiembrie 2000, așa cum prevăd dispozițiile O.U.G. nr. 242/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 179/CA din 27 noiembrie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea, reținând în esență, că în raport cu data depunerii cererii, respectiv ianuarie 2003 și normele legale incidente cauzei, în mod corect pârâta i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 februarie 2003. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul, invocând motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța a aplicat greșit legea. În acest sens a precizat că O.U.G. nr. 242/2000, pentru modificarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, „nu numai că a modificat cuantumul indemnizației lunare de 130.000 lei, la 300.000 lei, pentru fiecare an de detenție, ci a statuat ca acest drept se acordă începând cu luna noiembrie 2000”, iar art. 5 din Legea nr. 127/2002, prin care s-au aprobat Normele pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 105/ 1999, contravine prevederilor O.G. nr. 105/1999. Recursul este neîntemeiat. Prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2003, reclamantul D.E. a solicitat pârâtei Casa Județeană de Pensii Constanța, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pârâta, constatând întemeiată, cererea reclamantului care, prin actele prezentate, a făcut dovada că a fost supus schimbului de populație, ca urmare a unui tratat bilateral, situație ce se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, i-a admis cererea și a hotărât acordarea drepturilor prevăzute de această lege, începând cu data de 1 februarie 2003, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Conform art. 5 din Legea nr. 189/2000, drepturile bănești se acordă începând cu luna următoare celei în care se depune cererea.

Prin O.U.G. nr. 242/2000, invocată de recurentul-pârât, s-au modificat art. 2 și 3 din O.G. nr. 105/1999, însă aceste modificări vizează majorarea cuantumului indemnizației lunare, de la 130.000 lei, la 300.000 lei și momentul de la care operează această majorare. Că este așa, rezultă indubitabil din modificarea adusă art. 3 din O.G. nr. 105/1999, precizându-se că indemnizația majorată, se acordă, începând cu luna noiembrie 2000, deci începând cu această dată, persoanele îndreptățite la indemnizația respectivă, vor beneficia de 300.000 lei, în loc de 130.000 lei. Prin urmare, față de cele arătate, se constată că instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

În consecință, recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.E. împotriva sentinței civile nr. 179/CA din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.