ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1349/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 ianuarie 2004, la Tribunalul Gorj, reclamanta M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 193 din 26 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Gorj și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că hotărârea este nelegală, întrucât a făcut dovada că atât ea, cât și familia sa au fost persecutate din motive etnice.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 205 din 1 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul contestat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 aprilie 1944 - 6 martie 1945, obligând pârâta să-i acorde drepturile, începând cu 1 februarie 2003. Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a reținut că tatăl reclamantei, P.T., invalid de război, a sosit împreună cu soția și fiica, în România, la data de 10 aprilie 1944, fiind cantonați în comuna Pleșoiu. Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Gorj, care a susținut că cererile pentru stabilirea calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000 s-a depus numai până la 31 decembrie 2003 și că petiționara nu a depus nici un act doveditor din care să rezulte că se încadrează în dispozițiile legii sus-menționate.

Recursul este nefondat. Prin hotărârea nr. 193 din 26 septembrie 2003, pârâta a respins cererea reclamantei, de a acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că aceasta nu a dovedit persecuția etnică conform dispozițiilor Legii nr. 189/2000. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, persoanele strămutate pentru motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv HG nr. 127/2002, se înțeleg și persoanele din Basarabia, Nordul Bucovinei și Ardealul de Nord care au fost expulzate sau refugiate. Din dovezile depuse de reclamantă la dosar, și anume, tabloul refugiaților din plasa Grădiștea, rezultă că tatăl reclamantului s-a refugiat împreună cu soția și fiica, în comuna Pleșoiu.

Cât privește data de începere a acordării drepturilor, se constată că în mod corect instanța, în considerarea caracterului reparator și dispozițiile imperative ale legii, a dispus acordarea acestora din luna următoare celei în care s-a depus cererea inițială, respectiv 1 februarie 2003, chiar dacă probatoriul a fost completat ulterior, astfel încât critica adusă sentinței nu poate fi reținută. În consecință, față de considerentele arătate, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul, fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Gorj împotriva sentinței civile nr. 205 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005.