ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ,

înregistrată la data de 12 august 2004, sub nr. 12029, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta H.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 11536 din 28 octombrie 2003, emisă de pârâtă

și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască

reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1049

din 25 noiembrie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta H.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în

consecință, a anulat hotărârea nr. 11536 din 28 octombrie 2003, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în

perioada 1 iunie 1944 - 30 octombrie 1944 și să-i acorde acesteia, drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2003.

În motivarea soluției s-a reținut

că reclamanta a făcut dovada că a fost strămutată din localitatea de domiciliu,

într-o altă localitate, în perioada iunie 1944 - octombrie 1944, în urma

Dictatului de la Viena, din 30 august 1940 .

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța de fond a

încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât „așa-zisul refugiu a avut loc

din localitatea Ilva Mare, aflată sub ocupația regimului austro-ungar, în

localitatea Poiana Ilvei, aflată, de asemenea, sub ocupație austro-ungară”.

Recursule este nefondat.

Este necontestat că

reclamanta s-a născut la 28 noiembrie 1933, în localitatea Ilva Mare, județul

Bistrița Năsăud. Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta,

născută S., minoră fiind, împreună cu familia sa, a fost evacuată din comuna

natală, în luna iunie 1944, până în luna octombrie 1944, în localitatea Poiana

Ilvei, județul Bistrița Năsăud.

În acest sens, martorii T.F.

și V.R. confirmă situația de refugiat a reclamantei.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor

strămutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată

și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin

această ordonanță, persoana, cetățean român, care, în perioada arătată, a avut

de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Instanța de fond a reținut

corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și

va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1049 din 25

noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.