ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5508/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din 19

august 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul B.G. împotriva rezoluției din 6 iulie 2004 emisă de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 127/P/2004 în contradictoriu

cu intimata B.A.M., judecător la Judecătoria Bacău, rezoluție pe care a

menținut-o.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că la data de 8 iunie 2004, petentul a făcut plângere penală

împotriva judecătorului B.A.M., din cadrul instanței Judecătoria Bacău, el cerând

efectuarea urmăririi penale a acesteia, pentru infracțiunea de abuz în

serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., presupus a fi fost săvârșită de

magistrat cu ocazia judecării unui dosar civil în care el a avut calitatea de

reclamant, în contradictoriu cu pârâta H.S.

Întrucât și pârâta din dosarul în

cauză, a formulat întâmpinare și ulterior, și cerere reconvențională pentru

constatarea nulității absolute a unui act de împrumut datat 13 septembrie 2000,

la 24 februarie 2004 s-a dispus conexarea cauzelor.

La 22 aprilie 2004, prin sentința

civilă nr. 1850, s-au admis în parte acțiunile și s-a constatat nulitatea

parțială a contractului de împrumut menționat, pârâta H.S. fiind obligată să-i

plătească reclamantului suma de 5315 S.U.A.

Prin rezoluția din 6 iulie 2004,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi

penale în ce o privește pe B.A.M., reținându-se că cercetarea judecătorească

s-a făcut cu respectarea normelor procedurale și a drepturilor părților în

procesul civil, eventualele nemulțumiri legate de soluție putând fi verificate

prin exercitarea căilor de atac.

Petentul a formulat plângere și

împotriva rezoluției din 6 iulie 2004, respinsă prin rezoluția din 21 iulie

2004, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău în dosarul nr. 667/II/2004.

Cea din urmă rezoluție a stabilit că

în sarcina judecătorului B.A.M. nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte

penale.

Nemulțumit de soluția procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul a

formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., în motivarea

căreia a susținut că faptele săvârșite de judecător, respectiv infracțiunile de

abuz în serviciu, neglijență în serviciu și fraudarea statului, sunt evidente,

impunându-se desființarea rezoluției și restituirea dosarului la procuror

pentru începerea urmăririi penale.

Instanța competentă, respectiv

Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea, judecătorul B.A.M.

nesăvârșind nici una din faptele penale din cele reclamate de petiționar.

Împotriva hotărârii, petiționarul a

declarat recurs, motivele invocate în scris, fiind, în opinia recurentului,

nelegalitatea acesteia și netemeinicia, odată ce faptele reclamate „despre

magistrat sunt reale și dovedite cu acte, judecătorii implicați formând un clan

care practică traficul de influență și corupția, dovezile fiind evidente”.

Recursul declarat nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că având spre judecată dosarul civil înregistrat pe rolul

Judecătoriei Bacău la nr. 11.265/2003, magistratul B.A.M. a efectuat cercetarea

judecătorească corespunzător normelor procedurale și a administrat probele

cerute de părți, iar aspectele reclamate, ținând de timbrarea acțiunii, a

cererii reconvenționale, precum și nemulțumirea petentului legată de hotărârea

pronunțată, nu sunt elemente care să constituie latura obiectivă și latura

subiectivă a vreunei infracțiuni.

Se mai reține că, în lipsa

elementelor care constituie trăsăturile esențiale ale infracțiunii, așa cum

prevede art. 17 C. pen., hotărârea pronunțată de magistrat nu poate fi obiect

al plângerii penale, iar motivele inserate de recurent sunt afirmații

personale.

În consecință, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent

va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 din același cod,

recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul B.G. împotriva sentinței penale nr. 28 din 19 august 2004

a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2004.