ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5508/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28 din 19 august 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.G. împotriva rezoluției din 6 iulie 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 127/P/2004 în contradictoriu cu intimata B.A.M., judecător la Judecătoria Bacău, rezoluție pe care a menținut-o. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că la data de 8 iunie 2004, petentul a făcut plângere penală împotriva judecătorului B.A.M., din cadrul instanței Judecătoria Bacău, el cerând efectuarea urmăririi penale a acesteia, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., presupus a fi fost săvârșită de magistrat cu ocazia judecării unui dosar civil în care el a avut calitatea de reclamant, în contradictoriu cu pârâta H.S.

Întrucât și pârâta din dosarul în cauză, a formulat întâmpinare și ulterior, și cerere reconvențională pentru constatarea nulității absolute a unui act de împrumut datat 13 septembrie 2000, la 24 februarie 2004 s-a dispus conexarea cauzelor. La 22 aprilie 2004, prin sentința civilă nr. 1850, s-au admis în parte acțiunile și s-a constatat nulitatea parțială a contractului de împrumut menționat, pârâta H.S. fiind obligată să-i plătească reclamantului suma de 5315 S.U.A. Prin rezoluția din 6 iulie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale în ce o privește pe B.A.M., reținându-se că cercetarea judecătorească s-a făcut cu respectarea normelor procedurale și a drepturilor părților în procesul civil, eventualele nemulțumiri legate de soluție putând fi verificate prin exercitarea căilor de atac.

Petentul a formulat plângere și împotriva rezoluției din 6 iulie 2004, respinsă prin rezoluția din 21 iulie 2004, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 667/II/2004. Cea din urmă rezoluție a stabilit că în sarcina judecătorului B.A.M. nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte penale. Nemulțumit de soluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul a formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., în motivarea căreia a susținut că faptele săvârșite de judecător, respectiv infracțiunile de abuz în serviciu, neglijență în serviciu și fraudarea statului, sunt evidente, impunându-se desființarea rezoluției și restituirea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale.

Instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea, judecătorul B.A.M. nesăvârșind nici una din faptele penale din cele reclamate de petiționar. Împotriva hotărârii, petiționarul a declarat recurs, motivele invocate în scris, fiind, în opinia recurentului, nelegalitatea acesteia și netemeinicia, odată ce faptele reclamate „despre magistrat sunt reale și dovedite cu acte, judecătorii implicați formând un clan care practică traficul de influență și corupția, dovezile fiind evidente”. Recursul declarat nu este fondat. Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că având spre judecată dosarul civil înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău la nr. 11.265/2003, magistratul B.A.M.

a efectuat cercetarea judecătorească corespunzător normelor procedurale și a administrat probele cerute de părți, iar aspectele reclamate, ținând de timbrarea acțiunii, a cererii reconvenționale, precum și nemulțumirea petentului legată de hotărârea pronunțată, nu sunt elemente care să constituie latura obiectivă și latura subiectivă a vreunei infracțiuni. Se mai reține că, în lipsa elementelor care constituie trăsăturile esențiale ale infracțiunii, așa cum prevede art. 17 C. pen., hotărârea pronunțată de magistrat nu poate fi obiect al plângerii penale, iar motivele inserate de recurent sunt afirmații personale. În consecință, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 din același cod, recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.G. împotriva sentinței penale nr. 28 din 19 august 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2004.