ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6803/2004

HOTĂRÂRE
15.12.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6803/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din 1

octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins plângerea

formulată de petenta D.S.O. – R.N.P.R., cu sediul în Oradea, împotriva

rezoluției din 11 martie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, în dosarul nr. 154/P/2003, pe care a menținut-o în totalitate.

Pentru a pronunța această soluție,

s-a reținut că, prin plângerea înregistrată la 20 aprilie 2004, petenta D.S.O.

a solicitat desființarea rezoluției din 11 septembrie 2004 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea și trimiterea dosarului la procuror în vederea

începerii urmăririi penale privind pe intimatul T.F., pentru săvârșirea

infracțiunii de ocupare abuzivă de fond forestier, prevăzută și pedepsită de

art. 96 din Legea nr. 26/1996.

În susținerea plângerii s-a arătat

că, intimatul a ocupat abuziv un teren din fondul forestier, acoperit cu

vegetație forestieră. Vânzătorul terenului nu a fost pus în posesie pe

suprafața respectivă, chiar dacă ar fi fost proprietar tabular. Intimatul a

cumpărat un alt teren, situat pe un alt amplasament decât cel în litigiu care

se află în administrarea pârâtei.

S-a mai reținut că, în anul 1996,

intimatul T.F., comisar de poliție în cadrul I.P.J. Bihor a cumpărat de la

O.Z.A. imobilul înscris în C.F. nr. 1161 Sânmartin, teren arabil intravilan în

suprafață de 1000 mp.

După obținerea autorizației de

construcție și având în vedere adresa nr. 2328 din 27 august 2002, eliberată de

I.T.R.S.C. Sălaj - Zalău, din care rezultă că arborii din speciile indigene,

situați pe terenurile din intravilan, având categoria de folosință „arabil” nu

intră sub incidența prevederilor art. 6 din Legea nr. 26/1996 și nici ale O.M.

264/1999, petentul a construit pe teren o casă familială.

S-a concluzionat că, în acest

context, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii,

respectiv, latura subiectivă, intenția de ocupare abuzivă a terenului din

litigiu, ceea ce a condus la respingerea plângerii și menținerea rezoluției

atacate.

În termen legal împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petenta care a criticat hotărârea pentru

nelegalitate și netemeinicie sub următorul aspect:

- greșita respingere a plângerii,

fapta intimatului de ocupare abuzivă de fond forestier constituind infracțiunea

prevăzută de art. 96 din Legea nr. 26/1996 situație în care se impunea

începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a făptuitorului.

Critica este nefondată și tot astfel

recursul declarat.

În mod corect s-a reținut că

activitatea materială reclamată nu prezintă un element constitutiv necesar

pentru reținerea infracțiunii, respectiv, intenția de ocupare abuzivă a

terenului din fondul forestier.

Din actele premergătoare a rezultat

că intimatul a cumpărat terenul în litigiu pe baza unui contract de vânzare

cumpărare autentic, iar terenul (anterior vânzării) a fost intabulat pe numele

vânzătoarei O.Z., fără alte mențiuni.

În vederea edificării unei

construcții pe acest teren, intimatul a obținut mai multe avize printre care și

cel al I.T.R.S.C. Sălaj.

Potrivit acestui act arborii din

speciile indigene situați pe terenurile din intravilan nu cad sub incidența

art. 6 C. silvic.

În acest context, s-a concluzionat

corect, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și hotărârea atacată,

că nu a existat o conduită intenționată de ocupare abuzivă a terenului în

litigiu și care, în plan subiectiv, să contureze infracțiunea reclamată.

Așa fiind, recursul petentei este

nefondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se

va respinge, ca atare, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta D.S.O. – R.N.P.R. împotriva sentinței

penale nr. 25 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurent să plătească

statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

15 decembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-05-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1861/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea, la data de 4 noiembrie 1999 și precizată la 6 iunie 2002, reclamanta F.T.C.C. F. Bihor a chemat în judec
ÎCCJ 2006-01-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 714/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Tribunalul Bihor, Oradea prin sentința civilă nr. 821C din 18 noiembrie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamanta U.F. și a constatat că antecesorul re
ÎCCJ 2003-05-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2230/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 22 martie 199 la Judecătoria Oradea Bihor, F.G. în calitate de reclamant a chemat în judecată civilă pe P.G. din comuna Sânmart
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală
ție autentificat la notarul public K. din 24 mai 2004, certificatul de moștenitor și act de partaj succesoral din 22 mai 2004. În scopul efectuării, din nou, a operațiunii de intabulare a aceluiași Titlu de proprietate nr. x/1997, eliberat
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală
atestat în mod fals că respectivele terenuri ar fi amplasate în zona Seleușului. Oradea - Sânmartin. mai exact în parcelele care corespund terenului proprietatea părții vătămate. S-a reținut că aceleași aspecte rezultă și din comunicările P
Sursă