ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6803/2004

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 1 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins plângerea formulată de petenta D.S.O. – R.N.P.R., cu sediul în Oradea, împotriva rezoluției din 11 martie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 154/P/2003, pe care a menținut-o în totalitate. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, prin plângerea înregistrată la 20 aprilie 2004, petenta D.S.O. a solicitat desființarea rezoluției din 11 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale privind pe intimatul T.F., pentru săvârșirea infracțiunii de ocupare abuzivă de fond forestier, prevăzută și pedepsită de art. 96 din Legea nr. 26/1996.

În susținerea plângerii s-a arătat că, intimatul a ocupat abuziv un teren din fondul forestier, acoperit cu vegetație forestieră. Vânzătorul terenului nu a fost pus în posesie pe suprafața respectivă, chiar dacă ar fi fost proprietar tabular. Intimatul a cumpărat un alt teren, situat pe un alt amplasament decât cel în litigiu care se află în administrarea pârâtei. S-a mai reținut că, în anul 1996, intimatul T.F., comisar de poliție în cadrul I.P.J. Bihor a cumpărat de la O.Z.A. imobilul înscris în C.F. nr. 1161 Sânmartin, teren arabil intravilan în suprafață de 1000 mp. După obținerea autorizației de construcție și având în vedere adresa nr. 2328 din 27 august 2002, eliberată de I.T.R.S.C. Sălaj - Zalău, din care rezultă că arborii din speciile indigene, situați pe terenurile din intravilan, având categoria de folosință „arabil” nu intră sub incidența prevederilor art. 6 din Legea nr. 26/1996 și nici ale O.M.

264/1999, petentul a construit pe teren o casă familială. S-a concluzionat că, în acest context, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv, latura subiectivă, intenția de ocupare abuzivă a terenului din litigiu, ceea ce a condus la respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate. În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub următorul aspect: - greșita respingere a plângerii, fapta intimatului de ocupare abuzivă de fond forestier constituind infracțiunea prevăzută de art. 96 din Legea nr. 26/1996 situație în care se impunea începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a făptuitorului.

Critica este nefondată și tot astfel recursul declarat. În mod corect s-a reținut că activitatea materială reclamată nu prezintă un element constitutiv necesar pentru reținerea infracțiunii, respectiv, intenția de ocupare abuzivă a terenului din fondul forestier. Din actele premergătoare a rezultat că intimatul a cumpărat terenul în litigiu pe baza unui contract de vânzare cumpărare autentic, iar terenul (anterior vânzării) a fost intabulat pe numele vânzătoarei O.Z., fără alte mențiuni. În vederea edificării unei construcții pe acest teren, intimatul a obținut mai multe avize printre care și cel al I.T.R.S.C. Sălaj. Potrivit acestui act arborii din speciile indigene situați pe terenurile din intravilan nu cad sub incidența art. 6 C. silvic.

În acest context, s-a concluzionat corect, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și hotărârea atacată, că nu a existat o conduită intenționată de ocupare abuzivă a terenului în litigiu și care, în plan subiectiv, să contureze infracțiunea reclamată. Așa fiind, recursul petentei este nefondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca atare, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta D.S.O. – R.N.P.R. împotriva sentinței penale nr. 25 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea. Obligă pe recurent să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 decembrie 2004.