ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta I.M. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 7518 din 9 septembrie

2003 și recunoașterea calității sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că s-a născut în timpul refugiului, iar data nașterii a

fost înregistrată abia în anul 1954, când avea 11 ani, certificatul de naștere

fiindu-i eliberat la data de 13 august 1954.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 302/CA/2004 - PI

din 19 aprilie 2004, a respins acțiunea reclamantei, reținând că declarațiile martorilor,

în sensul că părinții acesteia ar fi fost refugiați, iar ea s-ar fi născut în

refugiu, nu pot fi luate în seamă, atâta timp, cât actul oficial dovedește contrariu.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, reclamanta I.M., criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recursul este nefondat.

Legea nr. 189/2000 acordă

anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de

regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit

domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu

mai fie persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații

(a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr.

189/2000 și HG nr. 127/2002.

În cauză, reclamanta nu face

dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu

în altă localitate așa cum în mod expres prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr.

189/2000.

Astfel, susținerile

reclamantei, că nașterea ei a fost înregistrată abia în anul 1954, nu pot fi

primite, atâta vreme, cât din actele dosarului rezultă că aceasta s-a născut la

13 august 1943, în Tileagd, iar nașterea a fost înregistrată la 14 august 1943,

sub nr. 32.

Întrucât localitatea Tileagd

a făcut parte din teritoriul cedat Ungariei și cum din declarațiile martorilor

rezultă că părinții reclamantei ar fi fost refugiați în Orvișele Fâșca, Tilecus,

rezultă că aceasta nu s-a născut în refugiu, neputând beneficia de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Față de cele de mai sus,

rezultă că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, așa încât

recursul declarat de I.M., urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.M. împotriva sentinței civile nr. 302/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2005.