ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1717/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1717/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 11 decembrie 2003, reclamanta SC P. SA Cluj Napoca a solicitat
anularea actelor de executare silită declanșate împotriva sa, până la
soluționarea contestației formulate împotriva deciziei Ministerului Finanțelor nr.
376 din 29 noiembrie 2003, aflată pe rolul Curții de Apel Cluj.
În motivarea cererii sale,
reclamanta a susținut că prin procesul-verbal de control care a fost contestat
în dosarul nr. 8257/2003, al Curții de Apel Cluj, s-a stabilit în sarcina societății,
plata unui debit în sumă de 7.144.832.285 lei, reprezentând impozit pe profit,
accize, solduri și penalități.
Executarea silită declanșată
este cauzatoare de prejudicii pentru societate, întrucât în situația în care
vor fi nevoite să solicite întoarcerea executării, societatea va fi pusă în
situația unui blocaj financiar, de natură a cauza prejudicii irecuperabile.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin încheierea civilă nr. 1578 din
17 decembrie 2003, a admis cererea și a dispus suspendarea actelor de executare
silită împotriva reclamantei, până la soluționarea contestației formulate
împotriva deciziei nr. 376/2003, în dosarul nr. 8257/2003, a Curții de Apel
Cluj.
Pentru a soluționa astfel,
instanța a reținut că obiectul obligației privește o sumă semnificativă;
soluționarea acțiunii ar perturba fluxul financiar al societății, cu impact
negativ asupra actelor sale de comerț.
Considerând hotărârea,
nelegală și netemeinică, pârâta a declarat recurs, susținând că nu sunt
întrunite cerințele cumulative ale art. 9 din Legea nr. 29/1990 și a solicitat
casarea și în fond, respingerea cererii.
Din analiza actelor și
lucrărilor dosarului, se constată că recursul este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 9
din Legea nr. 29/1990, pentru a se putea cere suspendarea unui act
administrativ, trebuie să existe un caz bine justificat, pentru a se preveni
producerea unei pagube iminente, reclamanta putând cere instanței, să dispună
suspendarea executării actului administrativ, numai până la soluționarea
acțiunii.
În speță, acțiunea care a
format obiectul dosarului nr. 8257/2003, al Curții de Apel Cluj, a fost
soluționată prin sentința civilă nr. 483 din 31 martie 2004.
Cum soluția criticată dată
prin încheierea nr. 1578 din 17 decembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, privește
suspendarea actelor de executare silită până la soluționarea contestației
formulate împotriva deciziei nr. 376/2003, în dosarul nr. 8257/2003, al Curții
de Apel Cluj, recursul urmează a fi admis, se va casa hotărârea atacată și în
fond, acțiunea va fi respinsă, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii nr. 1578 din 17 decembrie
2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
în fond, respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 martie 2005.