TVRDY v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
TVRDY v. SLOVAKIA (CtEDO, 2006)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 65562/01, de către Milan TVRD pentru Slovacia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 16 mai 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Pellonpää Traja Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl O’Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2001, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Milan Tvrdý, este un ceh care s-a născut în 1962 și locuiește în Hodonín (Republica Cehă). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl D. Krivský, un avocat practicant în Skalica. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Poláčková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 ianuarie 2001, departamentul de poliție din Skalica a acuzat reclamantul, împreună cu alte patru persoane, de o trecere neautorizată a frontierei de stat. Persoanele acuzate au fost suspectate de a fi implicate în transportul ilegal de persoane de origine asiatică din Slovacia în Republica Cehă. Persoanele acuzate au fost prinse de poliție. La 9 ianuarie 2001, un judecător al Curții de District Skalica a auzit reclamantul și a ordonat să fie eliberat. Curtea a remarcat că reclamantul a fost angajat și a rămas la adresa sa permanentă în Republica Cehă și că cazierul său penal este clar. Acesta a acceptat angajamentul reclamantului de a nu comite nicio infracțiune și de a respecta orice ordine care ar putea fi eliberate în contextul procedurii. Procurorul public a contestat această decizie. La 12 ianuarie 2001, Curtea Regională din Trnava a anulat hotărârea Curții de District și a retras reclamantul în custodie. Decizia a declarat că el este un resortisan străin și că poate reveni în Republica Cehă și pune în pericol procedurile penale. La 19 ianuarie 2001, reclamantul a depus o cerere de eliberare. El a susținut că nu exista niciun motiv relevant pentru a-l deține pe încarcerare. Reclamantul a prezentat o ofertă de a pune cauțiunea semnată de soția sa. La 31 ianuarie 2001, Curtea de District Skalica a determinat ca cauțiunea să fie depusă în contextul eliberarii reclamantului. Februarie 2001 Curtea de District a acceptat formal cauțiunea și a ordonat eliberarea reclamantului. Procurorul public a contestat această decizie prin care efectul său a fost suspendat. La 8 martie 2001, Curtea Regională Trnava a anulat decizia Curții de District și a respins cererea de eliberare a reclamantului. Hotărârea a declarat că Curtea de District nu a avut în vedere faptul că reclamantul este un cetățean străin, că el nu va fi obligat să respecte legile slovace după întoarcerea la locul reședinței sale și că există riscul ca el să nu se întoarcă în Slovacia după eliberarea sa, în vederea evitării procedurilor penale împotriva lui.Decizia a fost luată în apropiere. La 14 martie 2001, Procurorul din districtul Skalica a inculpat reclamantul și alte patru persoane pentru infracțiunile de mai sus în fața Curții din districtul Skalica. La 26 martie 2001, reclamantul a solicitat să fie eliberat. El a susținut că nu exista niciun motiv relevant pentru a-l deține în custodie. Curtea de District a pronunțat audieri în cauza penală împotriva reclamantului și a co-acusat-o la 2 și 23 aprilie 2001. Într-o hotărâre pronunțată la data de ultimă dată, Curtea de District a achitat reclamantul, iar într-o hotărâre separată din 23 aprilie 2001 a eliberat reclamantul din cauza faptului că a fost achitat. Procurorul public a contestat atât hotărârea, cât și deciziile referitoare la eliberarea reclamantului. Punctul său cu efect suspensiv, reclamantul a rămas în custodie. Hotărârea din 23 aprilie 2001 a fost anulată la 26 iulie 2001. La 22 octombrie 2001, Curtea de District a pronunțat o nouă hotărâre în care a achiziționat din nou reclamantul. Prin o decizie separată, Curtea de District a ordonat eliberarea reclamantului pe acest motiv. Reclamantul a fost eliberat la 23 octombrie 2001. Hotărârea Curții de District privind reclamantul și pronunțată la 22 octombrie 2001 a fost anulată de instanța de recurs la 16 aprilie 2002. La 8 aprilie 2003, Curtea de district Skalica și-a pronunțat a treia hotărâre în cazul în care a condamnat reclamantul de trecere neautorizată a frontierei de stat. A condamnat reclamantul la închisoarea de un an a cărui serviciu a fost suspendat sub condiție pentru un an. Această hotărâre a devenit finală la 8 aprilie 2003. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 din Convenție (i) că hotărârile Curții Regionale de Trnava din 12 ianuarie 2001 și din 8 martie 2001 au fost arbitrare, (ii) că detenția sa după achitarea sa de către Curtea de district Skalica la 23 aprilie 2001 nu a fost justificată și (iii) că avocatul său nu a fost autorizat să intervină în cadrul procedurii dinainte de Curtea Regională de Trnava la 8 martie 2001 privind cererea de eliberare. Reclamantul a susținut o încălcare a articolului 14 din Convenție, deoarece singurul motiv pentru care l-a reținut în reținere era naționalitatea sa cehă. În conformitate cu art. 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu are niciun remediu la dispoziția sa, permițându-i să pună cont de decizia Curții Regionale de la Trnava privind detenția sa în reținere acordată la 12 ianuarie 2001. Curtea observă că, prin scrisoarea din 11 ianuarie 2006, reclamantul a fost invitat să răspundă, până la 23 februarie 2006, observațiilor guvernului cu privire la cererea de mai sus. Prin scrisoarea înregistrată din 3 aprilie 2006, grefierul secțiunii a patra a informat reclamantul că perioada permisă de prezentare a observațiilor sale în răspuns a expirat și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. „Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv.” La 19 aprilie 2006 a fost primit la Curte un raport de livrare poștală (avis de recepție ) care indică faptul că scrisoarea înregistrată din 3 aprilie 2006 a fost primită de reprezentantul reclamantului la 10 aprilie 2006. Curtea nu a primit niciun răspuns la scrisorile de mai sus. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. Curtea consideră, de asemenea, că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, nu o impune să continue examinarea cazului. Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenția. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza