Tvrdy împotriva Slovaciei

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 65562/01, de către Milan TVRD pentru Slovacia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 16 mai 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Pellonpää Traja Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl O’Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2001, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Milan Tvrdý, este un ceh care s-a născut în 1962 și locuiește în Hodonín (Republica Cehă). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl D. Krivský, un avocat practicant în Skalica. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Poláčková.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 ianuarie 2001, departamentul de poliție din Skalica a acuzat reclamantul, împreună cu alte patru persoane, de o trecere neautorizată a frontierei de stat. Persoanele acuzate au fost suspectate de a fi implicate în transportul ilegal de persoane de origine asiatică din Slovacia în Republica Cehă. Persoanele acuzate au fost prinse de poliție. La 9 ianuarie 2001, un judecător al Curții de District Skalica a auzit reclamantul și a ordonat să fie eliberat. Curtea a remarcat că reclamantul a fost angajat și a rămas la adresa sa permanentă în Republica Cehă și că cazierul său penal este clar. Acesta a acceptat angajamentul reclamantului de a nu comite nicio infracțiune și de a respecta orice ordine care ar putea fi eliberate în contextul procedurii.

Procurorul public a contestat această decizie. La 12 ianuarie 2001, Curtea Regională din Trnava a anulat hotărârea Curții de District și a retras reclamantul în custodie. Decizia a declarat că el este un resortisan străin și că poate reveni în Republica Cehă și pune în pericol procedurile penale. La 19 ianuarie 2001, reclamantul a depus o cerere de eliberare. El a susținut că nu exista niciun motiv relevant pentru a-l deține pe încarcerare. Reclamantul a prezentat o ofertă de a pune cauțiunea semnată de soția sa. La 31 ianuarie 2001, Curtea de District Skalica a determinat ca cauțiunea să fie depusă în contextul eliberarii reclamantului. Februarie 2001 Curtea de District a acceptat formal cauțiunea și a ordonat eliberarea reclamantului.

Procurorul public a contestat această decizie prin care efectul său a fost suspendat. La 8 martie 2001, Curtea Regională Trnava a anulat decizia Curții de District și a respins cererea de eliberare a reclamantului. Hotărârea a declarat că Curtea de District nu a avut în vedere faptul că reclamantul este un cetățean străin, că el nu va fi obligat să respecte legile slovace după întoarcerea la locul reședinței sale și că există riscul ca el să nu se întoarcă în Slovacia după eliberarea sa, în vederea evitării procedurilor penale împotriva lui.Decizia a fost luată în apropiere. La 14 martie 2001, Procurorul din districtul Skalica a inculpat reclamantul și alte patru persoane pentru infracțiunile de mai sus în fața Curții din districtul Skalica.

La 26 martie 2001, reclamantul a solicitat să fie eliberat. El a susținut că nu exista niciun motiv relevant pentru a-l deține în custodie. Curtea de District a pronunțat audieri în cauza penală împotriva reclamantului și a co-acusat-o la 2 și 23 aprilie 2001. Într-o hotărâre pronunțată la data de ultimă dată, Curtea de District a achitat reclamantul, iar într-o hotărâre separată din 23 aprilie 2001 a eliberat reclamantul din cauza faptului că a fost achitat. Procurorul public a contestat atât hotărârea, cât și deciziile referitoare la eliberarea reclamantului. Punctul său cu efect suspensiv, reclamantul a rămas în custodie. Hotărârea din 23 aprilie 2001 a fost anulată la 26 iulie 2001. La 22 octombrie 2001, Curtea de District a pronunțat o nouă hotărâre în care a achiziționat din nou reclamantul.

Prin o decizie separată, Curtea de District a ordonat eliberarea reclamantului pe acest motiv. Reclamantul a fost eliberat la 23 octombrie 2001. Hotărârea Curții de District privind reclamantul și pronunțată la 22 octombrie 2001 a fost anulată de instanța de recurs la 16 aprilie 2002. La 8 aprilie 2003, Curtea de district Skalica și-a pronunțat a treia hotărâre în cazul în care a condamnat reclamantul de trecere neautorizată a frontierei de stat. A condamnat reclamantul la închisoarea de un an a cărui serviciu a fost suspendat sub condiție pentru un an.

Această hotărâre a devenit finală la 8 aprilie 2003. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 din Convenție (i) că hotărârile Curții Regionale de Trnava din 12 ianuarie 2001 și din 8 martie 2001 au fost arbitrare, (ii) că detenția sa după achitarea sa de către Curtea de district Skalica la 23 aprilie 2001 nu a fost justificată și (iii) că avocatul său nu a fost autorizat să intervină în cadrul procedurii dinainte de Curtea Regională de Trnava la 8 martie 2001 privind cererea de eliberare. Reclamantul a susținut o încălcare a articolului 14 din Convenție, deoarece singurul motiv pentru care l-a reținut în reținere era naționalitatea sa cehă.

În conformitate cu art. 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu are niciun remediu la dispoziția sa, permițându-i să pună cont de decizia Curții Regionale de la Trnava privind detenția sa în reținere acordată la 12 ianuarie 2001. Curtea observă că, prin scrisoarea din 11 ianuarie 2006, reclamantul a fost invitat să răspundă, până la 23 februarie 2006, observațiilor guvernului cu privire la cererea de mai sus. Prin scrisoarea înregistrată din 3 aprilie 2006, grefierul secțiunii a patra a informat reclamantul că perioada permisă de prezentare a observațiilor sale în răspuns a expirat și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. „Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea...

Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv.” La 19 aprilie 2006 a fost primit la Curte un raport de livrare poștală (avis de recepție ) care indică faptul că scrisoarea înregistrată din 3 aprilie 2006 a fost primită de reprezentantul reclamantului la 10 aprilie 2006. Curtea nu a primit niciun răspuns la scrisorile de mai sus. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. Curtea consideră, de asemenea, că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, nu o impune să continue examinarea cazului. Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenția.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 65562/01 by Milan TVRDÝ against Slovakia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 16 May 2006 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr G. Bonello , Mr M. Pellonpää , Mr K. Traja , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 January 2001, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Milan Tvrdý, is a Czech national who was born in 1962 and lives in Hodonín (Czech Republic). He was represented before the Court by Mr D. Krivský, a lawyer practising in Skalica.

The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs A. Poláčková. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 8 January 2001 the police department in Skalica accused the applicant, together with four other persons, of an unauthorised crossing of the State border. The accused persons were suspected of being involved in the illegal transporting of persons of Asian origin from Slovakia to the Czech Republic. The accused persons were apprehended by the police. On 9 January 2001 a Skalica District Court judge heard the applicant and ordered that he should be released. The court noted that the applicant was employed and staying at his permanent address in the Czech Republic, and that his criminal record was clear.

It accepted the applicant’s pledge that he would commit no offence and would comply with any orders which might be issued in the context of the proceedings. The public prosecutor challenged this decision. On 12 January 2001 the Regional Court in Trnava quashed the District Court decision and remanded the applicant in custody. The decision stated that he was a foreign national and that he could return to the Czech Republic and jeopardise the criminal proceedings. On 19 January 2001 the applicant filed an application for release. He submitted that no relevant reason for detaining him on remand existed. The applicant submitted an offer to put up bail signed by his wife. On 31 January 2001 the Skalica District Court determined the bail to be deposited in the context of the applicant’s release.

In a decision of 8 February 2001 the District Court formally accepted the bail and ordered the applicant’s release. The public prosecutor challenged this decision whereby its effect was suspended. On 8 March 2001 the Trnava Regional Court quashed the District Court’s decision and dismissed the applicant’s request for release. The decision stated that the District Court had disregarded the fact that the applicant was a foreign national, that he would not be obliged to respect Slovakian laws after his return to the place of his residence, and that there was a risk that he would not return to Slovakia after his release with a view to avoiding the criminal proceedings against him. The decision was taken in camera.

On 14 March 2001 the Skalica District Public Prosecutor’s Office indicted the applicant and four other persons for the above offence before the Skalica District Court. On 26 March 2001 the applicant requested that he should be released. He argued that no relevant reason existed for detaining him in custody. The District Court held hearings in the criminal case against the applicant and his co-accused on 2 and 23 April 2001. In a judgment delivered on the latter date the District Court acquitted the applicant. In a separate decision given on 23 April 2001 it released the applicant on the ground that he had been acquitted. The public prosecutor challenged both the judgment and the decisions concerning the applicant’s release.

His complaint having suspensive effect, the applicant remained remanded in custody. The judgment of 23 April 2001 was quashed on 26 July 2001. On 22 October 2001 the District Court delivered a new judgment in which it again acquitted the applicant. By a separate decision the District Court ordered the applicant’s release on this ground. The applicant was released on 23 October 2001. The District Court’s judgment concerning the applicant and delivered on 22 October 2001 was quashed by the court of appeal on 16 April 2002. On 8 April 2003 the Skalica District Court delivered its third judgment in the case convicting the applicant of unauthorised crossing of the State border. It sentenced the applicant to one year’s imprisonment the service of which was conditionally suspended for one year.

That judgment became final on 8 April 2003. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 5 of the Convention (i) that the Trnava Regional Court’s decisions of 12 January 2001 and of 8 March 2001 were arbitrary, (ii) that his detention following his acquittal by the Skalica District Court on 23 April 2001 had been unjustified, and (iii) that his lawyer had not been allowed to intervene in the proceedings before the Trnava Regional Court on 8 March 2001 relating to his application for release. 2. The applicant alleged a violation of Article 14 of the Convention in that the sole reason for detaining him on remand had been his Czech nationality.

3. Under Article 13 of the Convention the applicant complained that he had no remedy at his disposal permitting him to challenge the Trnava Regional Court’s decision on his detention on remand given on 12 January 2001. THE LAW The Court observes that by a letter of 11 January 2006 the applicant was invited to reply, by 23 February 2006, to the observations of the Government on the above application. By a registered letter of 3 April 2006 the Registrar of the Fourth Section informed the applicant that the period allowed for submission of his observations in reply had expired and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention which provides that: “The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” On 19 April 2006 a postal delivery report ( avis de réception ) was received at the Court indicating that the registered letter of 3 April 2006 had been received by the applicant’s representative on 10 April 2006. The Court has received no reply to the above letters. In the light of the above, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. The Court also considers that respect for human rights as defined in the Convention does not require it to continue the examination of the case. The application should therefore be struck out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President