ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6930/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 256 din 16 mai 2003, Tribunalul Dolj a respins cererea de repunere în termen și cererea de acordare a măsurilor reparatorii, formulate de reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Craiova. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 21 alin. (19 din Legea nr. 10/2001, termenul pentru formularea notificărilor a fost de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, iar, potrivit art. 21 alin. (5), nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Acest termen a fost prelungit de două ori cu câte 3 luni, prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, astfel încât termenul de un an a expirat la data de 14 februarie 2002. Reclamantul a formulat notificarea, prin executorul judecătoresc, la data de 14 aprilie 2003, cu depășirea termenului legal, care fiind de decădere și nu de prescripție nu este susceptibil de suspendare sau de întrerupere, iar nerespectarea lui atrage pierderea dreptului subiectiv la acordarea măsurilor reparatorii. Reține instanța de fond, că cererea de repunerea în termen formulată de contestator este inadmisibilă, iar cererea pentru acordarea de despăgubiri se respinge pentru că, notificarea nefiind formulată în termenul legal, nu a fost îndeplinită procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 286 din 22 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamant, instanța de apel reținând că în mod corect s-a respins contestația formulată de reclamant, deoarece notificarea a fost expediată la data de 14 aprilie 2003, cu depășirea termenului legal. Nefiind respectat termenul prevăzut de lege pentru formularea notificării, corect Judecătoria Craiova a respins cererea formulată de reclamant. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ., susține că în hotărârea atacată se face o confuzie când se arată că a făcut cerere de repunere în termen la Judecătoria Craiova.

Contestația a fost înregistrată la Tribunalul Dolj, invocând art. 26 și art. 48 din Legea nr. 10/2001, deoarece a formulat mai multe plângeri, sesizări și notificări la Primăria Craiova și la Comisia Județeană Dolj, pentru a obține suprafața de 4000 mp teren și construcția aflată pe teren, care i-au fost respinse. Susține recurentul că, potrivit art. 26 și art. 48 din Legea nr. 10/2001, nu era obligat să formuleze notificare, pentru că imobilul nu este deținut de o firmă sau o persoană fizică. Construcția este demolată, pe terenul în suprafață de 4.000 mp s-au construit blocuri, iar terenul este trecut în proprietatea statului. Recurentul mai arată, că a fost îndreptățit să se adreseze primăriei și că art. 48 din Legea nr. 10/2001 îi dă dreptul să formuleze o asemenea acțiune.

Se mai susține că, potrivit Constituției și legislației europene, proprietatea fiind inalienabilă poate oricând să formuleze acțiune în revendicare. Analizând recursul, în limita criticilor formulate, se constată că nu este fondat. Recurentul, în declarația de recurs, fără să critice soluția respingerii cererii de repunere în termen, în esență, a susținut că, potrivit art. 26 și art. 48 din Legea nr. 10/2001, nu era obligat să formuleze notificare.

Susținerea nu este întemeiată, deoarece art. 26 din Legea nr. 10/2001 prevede ce procedură va urma persoana îndreptățită atunci când nu cunoaște deținătorul imobilului, stabilind că notificarea se va trimite primăriei în raza căreia se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București, iar art. l 48 prevede posibilitatea persoanelor cărora până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 li s-au respins acțiunile având ca obiect bunuri preluate abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, de a solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile acestei legi. Întrucât una din condițiile Legii nr. 10/2001 este îndeplinirea procedurii prealabile, ca o primă etapă obligatorie, notificarea persoanei juridice deținătoare a bunului este, de asemenea obligatorie, pentru că procedura prealabilă începe cu sesizarea unității deținătoare, prin notificare, așa cum dispune art. 21 din lege.

De altfel, deși în declarația de recurs se fac referiri la acțiunea în revendicare, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Acesta a formulat notificarea, înregistrată la executorul judecătoresc la nr. 106/N/ din 14 aprilie 2003, expediată Prefecturii Dolj la data de 16 aprilie 2003, în cuprinsul căreia nu se arată împrejurarea mai presus de voința sa care l-a împiedicat să o formuleze în termenul prevăzut de lege. Conform art. 21 alin. (1), persoana îndreptățită va notifica, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.

Dacă se cer despăgubiri bănești, conform art. 36 alin. (2) din lege, notificările se adresează prefecturii în raza căreia se află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv, în termenul și condițiile prevăzute de art. 21, iar în situația imobilelor pentru care la art. 10 și art. 11 este stabilită restituirea în echivalent, potrivit art. 33 din lege, persoana îndreptățită adresează notificarea prevăzută la art. 21 alin. (1) primăriei în raza căreia s-a aflat imobilul. Prin urmare, în toate cazurile, termenul pentru formularea notificării este de 12 luni și se calculează de la data de 14 februarie 2001, când legea a intrat în vigoare, expirând la data de 14 februarie 2002. Or reclamantul-recurent a înregistrat notificarea la executorul judecătoresc la data de 14 aprilie 2003, după expirarea termenului legal, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată.

Referitor la confuzia din decizia atacată, se constată că mențiunea din considerentele hotărârii (aliniatul penultim) că în mod corect judecătoria (în loc de tribunalul) a respins cererea reclamantului, nu face posibilă încadrarea într-unul din motivele de recurs, deoarece în dispozitivul hotărârii s-a respins apelul declarat împotriva hotărârii apelate, sentința civilă nr. 256 din 16 mai 2003 a Tribunalului Dolj. Prin urmare, pentru considerentele expuse, va fi respins recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul L.I. împotriva deciziei nr. 286 din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.