ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3947/2004

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 10 februarie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul D.P. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dispus confiscarea unui satâr, corp delict. A fost admisă cererea părții civile E.N., inculpatul fiind obligat la 50 milioane lei daune morale. A mai fost obligat inculpatul și la plata sumei de 3.273.426 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean Slatina, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 26 septembrie 2002, partea vătămată E.N.

a mers la domiciliul verișorului său, martorul S.C., acesta amenajând un cort în curte, unde urma să se organizeze o nuntă. La un moment dat, în cort au sosit frații D., respectiv, inculpatul D.P. și fratele său D.M., însoțiți de martorul G.I., toți trei fiind sub influența băuturilor alcoolice. Cei trei au fost invitați în cort să servească câte ceva de mâncare, cât și de băutură. Între inculpat și martorul G.I. s-a iscat o altercație legată de faptul că inculpatul insista ca martorul să-l însoțească în oraș. La refuzul martorului, inculpatul a început să-l îmbrâncească, fapt ce l-a determinat pe S.C., cât și pe partea vătămată E.N., să intervină, solicitându-le celor doi antrenați în incident să plece acasă.

Ca reacție la poziția celor doi, inculpatul D.P. a mers în curtea sa, de unde a revenit cu o spărtură de BCA pe care a aruncat-o în direcția părții vătămate E.N., însă obiectul respectiv a lovit pe G.I., acesta din urmă, căzând la pământ. În timp ce partea vătămată se afla aplecată asupra persoanei căzută, în vederea acordării ajutorului, inculpatul s-a deplasat din nou în curtea sa, de unde a revenit cu un par, cu care a încercat să-l lovească pe E.N., dar lovitura a fost receptată de martorul D.A., care s-a interpus între cei doi. Inculpatul a plecat din nou la domiciliul său, de unde s-a întors înarmat cu un satâr încercând să lovească pe partea vătămată în zona capului. Descifrând intenția inculpatului, partea vătămată și-a ferit capul, ridicând palma stângă deasupra capului, fiind lovit cu satârul între police și arătătorul de la mâna stângă.

Inculpatul nu a exercitat decât o singură lovitură pentru că au intervenit mai multe persoane, care i-au acordat îngrijiri medicale până la venirea salvării. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice a faptei și al cuantumului pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 214 din 29 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul inculpatului și făcând aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului s-a redus pedeapsa aplicată acestuia la 4 ani și 6 luni închisoare, fiind menținută pedeapsa complementară și restul dispozițiilor hotărârii. În termen legal împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o în ce privește pedeapsa aplicată, solicitând reducerea ei.

Critica urmează a fi examinată în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., neconstatându-se însă motive de casare. Instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen. Efectul circumstanțelor judiciare atenuante personale a constat în reducerea pedepsei, prin coborârea ei, cu mult, sub limita minimă legală, respectiv de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare. În acest context, nu mai subzistă alte motive care să justifice o nouă reducere a pedepsei până la limita impusă prin art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. Cum în cauză pedeapsa, astfel stabilită, reflectă atât pericolul social al faptei comise, dar și al făptuitorului și în același timp respectă dispozițiile art. 72 C. pen., critica formulată este neîntemeiată urmând a fi respinsă, ca atare.

Acestea sunt considerațiile, de fapt și de drept, care conduc la respingerea recursului declarat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În conformitate cu art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată perioada executată de inculpat în arest preventiv. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 214 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 aprilie 2003 la 13 iulie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2004.