ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3947/2004

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 10

februarie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul D.P. la pedeapsa de 7

ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus confiscarea unui satâr,

corp delict.

A fost admisă cererea părții civile

E.N., inculpatul fiind obligat la 50 milioane lei daune morale.

A mai fost obligat inculpatul și la

plata sumei de 3.273.426 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean

Slatina, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive

a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în seara zilei de 26 septembrie 2002, partea vătămată

E.N. a mers la domiciliul verișorului său, martorul S.C., acesta amenajând un

cort în curte, unde urma să se organizeze o nuntă.

La un moment dat, în cort au sosit

frații D., respectiv, inculpatul D.P. și fratele său D.M., însoțiți de martorul

G.I., toți trei fiind sub influența băuturilor alcoolice.

Cei trei au fost invitați în cort să

servească câte ceva de mâncare, cât și de băutură.

Între inculpat și martorul G.I. s-a

iscat o altercație legată de faptul că inculpatul insista ca martorul să-l

însoțească în oraș.

La refuzul martorului, inculpatul a

început să-l îmbrâncească, fapt ce l-a determinat pe S.C., cât și pe partea

vătămată E.N., să intervină, solicitându-le celor doi antrenați în incident să

plece acasă.

Ca reacție la poziția celor doi,

inculpatul D.P. a mers în curtea sa, de unde a revenit cu o spărtură de BCA pe

care a aruncat-o în direcția părții vătămate E.N., însă obiectul respectiv a

lovit pe G.I., acesta din urmă, căzând la pământ.

În timp ce partea vătămată se afla

aplecată asupra persoanei căzută, în vederea acordării ajutorului, inculpatul

s-a deplasat din nou în curtea sa, de unde a revenit cu un par, cu care a

încercat să-l lovească pe E.N., dar lovitura a fost receptată de martorul D.A.,

care s-a interpus între cei doi.

Inculpatul a plecat din nou la

domiciliul său, de unde s-a întors înarmat cu un satâr încercând să lovească pe

partea vătămată în zona capului. Descifrând intenția inculpatului, partea

vătămată și-a ferit capul, ridicând palma stângă deasupra capului, fiind lovit

cu satârul între police și arătătorul de la mâna stângă.

Inculpatul nu a exercitat decât o

singură lovitură pentru că au intervenit mai multe persoane, care i-au acordat

îngrijiri medicale până la venirea salvării.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea sub aspectul încadrării

juridice a faptei și al cuantumului pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 214 din 29

aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul

inculpatului și făcând aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea

inculpatului s-a redus pedeapsa aplicată acestuia la 4 ani și 6 luni

închisoare, fiind menținută pedeapsa complementară și restul dispozițiilor

hotărârii.

În termen legal împotriva ultimei

hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o în ce privește pedeapsa

aplicată, solicitând reducerea ei.

Critica urmează a fi examinată în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

neconstatându-se însă motive de casare.

Instanța de apel a făcut o justă

individualizare a pedepsei, reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art.

74 – art. 76 C. pen.

Efectul circumstanțelor judiciare

atenuante personale a constat în reducerea pedepsei, prin coborârea ei, cu

mult, sub limita minimă legală, respectiv de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4

ani și 6 luni închisoare.

În acest context, nu mai subzistă

alte motive care să justifice o nouă reducere a pedepsei până la limita impusă

prin art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Cum în cauză pedeapsa, astfel

stabilită, reflectă atât pericolul social al faptei comise, dar și al

făptuitorului și în același timp respectă dispozițiile art. 72 C. pen., critica

formulată este neîntemeiată urmând a fi respinsă, ca atare.

Acestea sunt considerațiile, de fapt

și de drept, care conduc la respingerea recursului declarat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată perioada executată de inculpat în arest preventiv.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 214 din 29 aprilie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 aprilie 2003 la 13 iulie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iulie 2004.