ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5736/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 302 din 3 aprilie 2003, Judecătoria Vânju Mare a condamnat pe inculpatul A.M. la 3 ani închisoare și, respectiv, 3 ani și 4 luni închisoare, pentru două infracțiuni, prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., pentru ultima cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost menținută liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 202 zile închisoare din pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 788 din 16 octombrie 1998 a Judecătoriei Vânju Mare, definitivă prin decizia penală nr. 1611 din 20 septembrie 1999 a Curții de Apel Craiova.

Potrivit art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză cu cea de un an și 2 luni închisoare, aplicată anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 17 - 18 septembrie 1996; 14 noiembrie 1996 – 20 ianuarie 1997; 26 octombrie 1999 – 28 martie 2000 și 27 octombrie 2002 – 3 aprilie 2003. S-a reținut, în esență, că în lunile iulie 1999 și septembrie 2000, pe timpul nopții și prin efracție, inculpatul a sustras de la părțile vătămate C.M. și M.N., bunuri în valoare totală de 14.000.000 lei.

Ulterior, la 24 octombrie 2002, prin constrângere, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, I.A., în vârstă de 15 ani. Tribunalul Mehedinți, prin decizia penală nr. 282 din 29 mai 2003 și Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 1098 din 28 august 2003, au respins apelul și, respectiv, recursul declarate de inculpat. Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în loc de art. 37 lit. a) C. pen., greșita aplicare a prevederilor art. 36 C. pen., în loc de prevederile art. 39 alin. (1) C. pen., în operațiunea de contopire a pedepselor, cu consecința stabilirii unei pedepse rezultante greșite. Recursul în anulare este fondat.

Din cazierul judiciar existent la dosar, rezultă că inculpatul A.M., prin sentința penală nr. 788 din 17 octombrie 1998 a Judecătoriei Vânju Mare, definitivă prin decizia penală nr. 1611 din 20 septembrie 1999 a Curții de Apel Craiova, a fost condamnat la un an și 2 luni închisoare, fiind reținut și arestat în perioadele: 17 - 18 septembrie 1996; 14 noiembrie 1996 – 20 ianuarie 1997 și 26 octombrie 1999 – 28 martie 2000, când a fost liberat condiționat, cu un rest de neexecutat de 202 zile închisoare, pedeapsă ce urma să fie considerată executată la 20 octombrie 2000, dacă până la această dată nu ar mai fi săvârșit o altă infracțiunea. Având în vedere că inculpatul A.M.

a săvârșit una dintre infracțiunile deduse judecății, în luna septembrie 2000, în timpul liberării condiționate, instanța de fond, Judecătoria Vânju Mare a reținut greșit starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru că, în realitate, inculpatul comisese noua infracțiune în cursul liberării condiționare, astfel că erau incidente prevederile art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie. În al doilea rând, trebuia să se constate că infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, fiind săvârșită în luna iulie 1999, este concurentă cu infracțiunea pentru care același inculpat a fost condamnat la un an și 2 luni închisoare, prin sentința penală nr. 788 din 16 octombrie 1998 a Judecătoriei Vânju Mare.

Drept urmare, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse sus-menționate urmează a fi contopite, iar inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În continuare, trebuia să se constate că, din pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare, inculpatul A.M. a executat 7 luni și 9 zile închisoare, rămânând neexecutat un rest de 867 zile închisoare. În consecință, urmează a se face aplicațiunea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., în sensul contopirii pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel că inculpatul va trebui să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Această ultimă pedeapsă, de 5 ani închisoare va fi contopită, potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., cu restul rămas neexecutat, de 867 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, iar, în final, inculpatul va executa 5 ani închisoare. Privitor la restul dispozițiilor din hotărârile atacate, Curtea urmează să constate că ele trebuie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 302 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Vânju Mare, deciziei penale nr. 282 din 29 mai 2003 a Tribunalului Mehedinți și deciziei penale nr. 1098 din 28 august 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul A.M. Casează hotărârile sus-menționate cu privire la: - greșita aplicare a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., în loc de prevederile art. 37 lit. a) din același cod, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.; - greșita aplicare a prevederilor art. 36 C. pen., în loc de prevederile art. 39 alin. (1) din același cod; - stabilirea pedepsei rezultante.

Înlătură aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 și a art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul A.M. la 5 ani închisoare. Constată că infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare (fapta săvârșită în iulie 1999) este concurentă cu infracțiunea pentru care același inculpat a fost condamnat la 1 an și 2 luni închisoare, prin sentința penală nr. 788 din 16 octombrie 1998 a Judecătoriei Vânju Mare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 3 ani închisoare, cu pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală sus-menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Constată că, din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, inculpatul A.M. a executat 7 luni și 9 zile închisoare, rămânând un rest neexecutat de 867 zile închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. lit. g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., contopește pedeapsa de 5 ani închisoare, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 867 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final, 5 ani închisoare. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa rezultată, durata executată de la 27 octombrie 2002 la 3 aprilie 2003. Onorariul, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2004.