CtEDO 18.05.2006 Auto

TIMORGALEYEV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
18.05.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TIMORGALEYEV v. RUSSIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 21775/03 de către Islamutin Kiyamovich TIMORGALEYEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 mai 2006 ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna F. Tulkens, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, judecători, și dl Nielsen Secțiune Registrar Având în vedere cererea depusă la 18 iunie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Islamutin Kiyamovich Timorgaleyev, este un național rus care s-a născut în 1954 și a trăit în Mirnyy din Republica Sakha (Yakutiya). Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 decembrie 2002, Curtea de district Mirninskiy a Republicii Sakha (Yakutiya) a acordat acțiunea civilă a reclamantului împotriva Ministerului Finanțelor Federației Ruse și i-a acordat 102.056 ruble ruse (RUR, aproximativ 3.169 euro). La 13 ianuarie 2003, Curtea Supremă a Republicii Sakha (Yakutiya) a susținut hotărârea în apel. La 18 februarie 2003, reclamantul a trimis Ministerului Finanțelor o scrisoare de execuție. La momentul în care cererea a fost depusă la Curte, hotărârea a rămas neexecută. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii Curții de district Mirninskiy din Republica Sakha (Yakutiya) din 9 decembrie 2002. HOTĂRÂREA La 22 februarie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 8 iulie 2005, au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Guvernul a informat Curtea că, la 16 decembrie 2004, hotărârile din 28 noiembrie și 18 decembrie 2002 au fost anulate printr-o revizuire de supraveghere, iar acțiunea reclamantului a fost respinsă. La 13 iulie 2005, reclamantul a fost invitat să prezinte observații scrise în răspuns până la 14 septembrie 2005. La 5 august 2005, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 14 septembrie 2005, la 14 noiembrie 2005, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. După cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 14 noiembrie 2005 a ajuns la adresa reclamantului la 29 noiembrie 2005. Un poștă a remarcat cu privire la sfatul de primire că scrisoarea nu a fost livrată deoarece casa reclamantului a fost demolată, reclamantul și membrii familiei sale s-au mutat și noua adresă a reclamantului a fost necunoscută. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” În acest context, Curtea reamintește, de asemenea, că, în temeiul articolului 47 § 6 din Regulamentul Curții, „aplicanții trebuie să păstreze Curtea informată cu privire la orice schimbare de adresă și de orice circumstanță relevantă pentru cerere”. În temeiul acestei dispoziții, reclamantul trebuie să furnizeze cel puțin un minim de informații, și anume adresa poștală, permițând Curții să conducă corespondență cu el și să efectueze petiția sa. În acest caz, reclamantul nu a informat Curtea cu privire la modificarea adresei poștale sau a indicat orice adresă provizorie la care poate fi efectuată comunicarea cu el. Reclamantul ar fi putut, de asemenea, să numească un reprezentant cu care Curtea ar fi putut menține comunicarea în timp ce reclamantul nu a putut răspunde. Astfel, reclamantul a făcut imposibil ca Curtea să continue examinarea cazului său (cf. Konrad c. Polonia (dec.), nr. 35476/97, 23 octombrie 2001). Curtea declară că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, nu o solicită să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Președintele grefierului Rozakis

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă