SHMAKOTIN v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 12196/05, de către Yuriy Romanovich SHMAKOTIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 30 noiembrie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Tulkens Vajić Kovler Spielmann S.E. Jebens, judecători și dl S. Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 martie 2005, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Yuriy Romanovich Shmakotin, este un național rus care s-a născut în 1955 și locuiește în Udachnyy, Republica Sakha (Yakutiya). Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Hotărârea în favoarea reclamantului La 14 iulie 2003, reclamantul a introdus o acțiune judiciară împotriva Ministerului Finanțelor Federației Ruse. El a încercat să recupereze valoarea monetară a notițelor de promisiune emise de stat pentru achiziționarea unei mașini ruse. La 19 august 2003, Curtea de district Mirninskiy a Republicii Sakha (Yakutiya) a acordat reclamantului și i-a acordat RUR La 6 octombrie 2003, Curtea Supremă a Republicii Sakha (Yakutiya) a susținut hotărârea. Hotărârea a intrat în vigoare, dar nu a fost niciodată pusă în aplicare. 2. La 17 noiembrie 2004, Curtea Supremă a Republicii Sakha (Yakutiya) a permis Ministerului Finanțelor cererea de revizuire a hotărârii din 19 august 2003, confirmată de decizia din 6 octombrie 2003 și a trimis chestiunea de examinare cu privire la fondul Prezidiu al Curții Supreme a Republicii Sakha (Yakutiya). La 16 decembrie 2004, Presidiumul Curții Supreme a Republicii Sakha (Yakutiya), prin revizuirea supravegherii, a anulat hotărârea din 19 august 2003 și decizia din 6 octombrie 2003 și a respins cererea reclamantului. Nu există recurs obișnuit împotriva acestei hotărâri. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecutarea hotărârii finale din 19 august 2003 și la anularea ulterioară prin revizuire de supraveghere. HOTĂRÂREA La 5 octombrie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 20 ianuarie 2006, observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii au fost transmise reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 24 martie 2006. La 22 februarie 2006, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 24 martie 2006, la 19 iunie 2006, Registrul a informat reclamantul prin corespondență înregistrată că neapăratul său de a răspunde poate duce Curtea la concluzia că a pierdut interesul în acest caz. Reclamantul a fost, de asemenea, informat că, în astfel de circumstanțe, Curtea poate scoate cazul din lista sa de cauze. După cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 19 iunie 2006 a atins reclamantul la 5 iulie 2006. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost informat, de asemenea, cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 12196/05

by Yuriy Romanovich SHMAKOTIN

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 30

November 2006 as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mr

A.

Kovler

,

Mr

D.

Spielmann

,

Mr

S.E.

Jebens,

judges

,

and Mr

S. Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 12 March 2005,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Yuriy Romanovich Shmakotin, is a Russian national who was born in 1955 and lives in Udachnyy, the Republic of Sakha (Yakutiya). The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 14 July 2003 the applicant brought a court action against the Ministry of Finance of the Russian Federation. He sought to recover the monetary value of the state-issued promissory notes for the purchase of a Russian-made car.

On 19 August 2003 the Mirninskiy District Court of the Republic of Sakha (Yakutiya) granted the applicant’s claim and awarded him RUR

102,056 ( EUR 2,883).

On 6 October 2003 the Supreme Court of the Republic of Sakha (Yakutiya) upheld the judgment. The judgment entered into force, but it has been never enforced.

On 17 November 2004 the Supreme Court of the Republic of Sakha (Yakutiya) allowed the Ministry of Finance’s application for supervisory review of the judgement of 19 August 2003 as upheld by the decision of 6

October 2003 and remitted the matter for examination on the merits to the Presidium of the Supreme Court of the Republic of Sakha (Yakutiya).

On 16 December 2004 the Presidium of the Supreme Court of the Republic of Sakha (Yakutiya), by way of supervisory review, quashed the judgment of 19 August 2003 and the decision of 6 October 2003 and dismissed the applicant’s claim. No ordinary appeal lies against that judgment.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the non-enforcement of the final judgment of 19 August 2003 and its subsequent quashing by way of supervisory review.

THE LAW

On 5 October 2005 the application was communicated to the respondent Government.

On 20 January 2006 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were forwarded to the applicant who was invited to submit his written observations in reply by 24 March 2006.

On 22 February 2006 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected.

As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 24 March 2006, on 19 June 2006 the Registry advised the applicant by registered mail that his failure to respond may lead the Court to the conclusion that he had lost interest in the case. The applicant was also informed that in such circumstances the Court may strike the case out of its list of cases.

As it follows from the advice of receipt which returned to the Court, the letter of 19 June 2006 reached the applicant on 5 July 2006.

The applicant did not reply.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of his failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President