Kuzmin împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 20583/03, de către Oleg Stanislavovich KUZMIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 7 iunie 2007, ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători, și dl. Nielsen Secțiune Având în vedere cererea depusă la 30 mai 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Oleg Stanislavovich Kuzmin, este un național rus care s-a născut în 1963 și locuiește în orașul Mirniy din Republica Sakha (Yakutiya).

El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Reytenbakh, avocat practicant în Mirniy. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 octombrie 2002, Curtea Orașului Mirniy a susținut acțiunea reclamantului împotriva Ministerului Finanțelor și i-a acordat 138.967 ruble ruse în compensație pentru o procedură specială de soluționare prin termeni ai căror administrație să-i furnizeze o mașină. La 2 decembrie 2002, Curtea Supremă a Republicii Sakha (Yakutiya) a susținut hotărârea. La 12 august 2004, Presidiumul Curții Supreme a Republicii Sakha (Yakutiya), prin intermediul unei revizuiri de supraveghere, a anulat hotărârile din 28 octombrie și 2 decembrie 2002 și a respins acțiunea reclamantului.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că hotărârea Curții Comunale Mirniy din 28 octombrie 2002 nu a fost pusă în aplicare. HOTĂRÂREA La 4 aprilie 2006, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 19 iulie 2006, au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. În ziua următoare, Curtea a invitat reclamantul să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 21 septembrie 2006. La 19 septembrie 2006, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului a rămas neafectat. La 3 octombrie 2006, Curtea a transmis reclamantului scrisoarea guvernului din 21 septembrie 2006 privind poziția lor privind problema unei soluții prietenoase în acest caz.

Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 21 septembrie 2006, la 31 ianuarie 2007, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobarea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. Nu a fost urmat niciun răspuns. Curtea reamintește art. 37 din convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta.

Reclamantul a fost informat, de asemenea, cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 20583/03 by Oleg Stanislavovich KUZMIN against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 7 June 2007, as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis, President, Mr L. Loucaides, Mrs N. Vajić, Mr A. Kovler, Mrs E. Steiner, Mr S.E. Jebens, Mr G. Malinverni, judges, and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 May 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Oleg Stanislavovich Kuzmin, is a Russian national who was born in 1963 and lives in the town of Mirniy in the Sakha (Yakutiya) Republic.

He was represented before the Court by Ms I. Reytenbakh, a lawyer practising in Mirniy. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 28 October 2002 the Mirniy Town Court upheld the applicant’s action against the Ministry of Finance and awarded him 138,967 Russian roubles in compensation for a special-purpose settlement order by the terms of which the Government was to provide him with a car. On 2 December 2002 the Supreme Court of the Sakha (Yakutiya) Republic upheld the judgment. Enforcement proceedings were instituted but the judgment was not enforced.

On 12 August 2004 the Presidium of the Supreme Court of the Sakha (Yakutiya) Republic, by way of a supervisory review, quashed the judgments of 28 October and 2 December 2002 and dismissed the applicant’s action. COMPLAINT The applicant complained under Article 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No.1 that the judgment of the Mirniy Town Court of 28 October 2002 had not been enforced. THE LAW On 4 April 2006 the application was communicated to the respondent Government. On 19 July 2006 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. On the following day the Court invited the applicant to submit his written observations in reply by 21 September 2006. On 19 September 2006 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant.

The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected. On 3 October 2006 the Court forwarded to the applicant the Government’s letter of 21 September 2006 concerning their position on the question of a friendly settlement in the case. As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 21 September 2006, on 31 January 2007 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit his observations might result in the strike-out of the application. No response followed. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of his failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application.

Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President