CtEDO 05.10.2006 Auto

CASE OF VELSKAYA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
05.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF VELSKAYA v. RUSSIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE VELSKAYA v. RUSSIA (Documentul nr. 21769/03) JUDGMENT STRASBOURG 5 octombrie 2006 FINAL 05/01/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Ar putea fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Velskaya v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna F. Tulkens, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, judecători și dna Nielsen, grefierul secțiunii deliberat în privat la 14 septembrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 21769/03) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dna Yelena Leonidovna Velskaya („reclamantul”), la 18 iunie 2003. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 22 februarie 2005, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Mirnyy, în Republica Sakha (Yakutiya). La 28 noiembrie 2002, Curtea de district Mirninskiy a Republicii Sakha (Yakutiya) a acordat acțiune civilă a Reclamantului împotriva Ministerului Finanțelor și a acordat 127.825 ruble ruse („RUR”, aproximativ 4.055 euro). La 25 decembrie 2002, Curtea Supremă a Republicii Sakha (Yakutiya) a susținut hotărârea privind recursul. La 18 februarie 2003, reprezentantul reclamantului a prezentat Ministerului Finanțelor o scrisoare de execuție. În momentul în care cererea a fost depusă la Curte, hotărârea a rămas neexecutată. Potrivit Guvernului, la 25 noiembrie 2004 Presidium al Curții Supreme a Republicii Sakha (Yakutiya), prin intermediul unei revizuiri de supraveghere, a anulat hotărârile din 28 noiembrie și 25 decembrie 2002 și a respins cererea reclamantului. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Codul de procedură civilă RSFSR (în vigoare până la 1 februarie 2003) 10. O decizie judiciară a devenit legal eficace la expirarea termenului de depunere a recursului în cazul în care nu s-a depus un astfel de recurs. În cazul în care un recurs a fost depus, hotărârea a devenit eficace la data în care a fost susținută în apel (art. 208). O hotărâre ar trebui să fie executată după ce a devenit legal eficace, cu excepția cazului în care prevede aplicarea imediată (art. 209). Legea de procedură de executare (Legea din 21 iulie 1997) 12. Odată înființată, procedurile de executare trebuie să fie încheiate în termen de două luni după primirea scrisorilor de executare de către jurisprudența (Secțiunea 13). 13 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii din 28 noiembrie 2002 confirmată la 25 decembrie 2002. Curtea consideră că această plângere este examinată în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Burdov v. Rusia , nr. 59498/00, CEDH 2002 III). Partea relevantă a acestor dispoziții se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil ... de [a]... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional...” Guvernul a susținut că hotărârea din 28 noiembrie 2002, astfel cum s-a confirmat la 25 decembrie 2002, nu a putut fi pusă în aplicare deoarece aceaceasta a fost anulată prin revizuirea supravegherii, deoarece „judecătorii mici au încălcat în mod considerabil dispozițiile legislației de fond în cursul procedurii în ceea ce privește cazul reclamantului”. 15. Reclamantul a menținut plângerile. Evaluarea Curții În sensul art. 35 § 3 din Convenție, Curtea constată că plângerea nu este vădit nefondată, în sensul art. 35 § 3 din Convenție și, de asemenea, nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. În ceea ce privește faptele prezentului caz, Curtea observă că, la 28 noiembrie 2002, reclamantul a obținut o hotărâre prin care Ministerul Finanțelor să-i plătească o anumită sumă de bani. Hotărârea de 28 Noiembrie 2002 a fost susținută la recurs la 25 decembrie 2002 și a devenit executiv la acea dată. Din acel moment, debitorul, o agenție de stat, de a respecta aceasta. Curtea de District a eliberat reclamantul cu o scrisoare de execuție și a fost depusă de debitorului la 18 februarie 2003. Cu toate acestea, nu s-a făcut nici o încercare de a executa hotărârea. Noiembrie 2004 Presidium al Curții Supreme a Republicii Sakha (Yakutiya) a anulat hotărârile din 28 noiembrie și 25 decembrie 2002 și a respins cererile reclamantului. 18. Rezultă că cel puțin din 25 decembrie 2002 până în 25 noiembrie 2004 hotărârea din 28 noiembrie 2002 a fost executabilă și că deține agenția de stat să respecte termenele sale. 19. Guvernul a citat anularea hotărârii din 28 noiembrie 2002 ca unic motiv pentru neexecuția sa. În acest sens, Curtea reiterează că a abordat recent și a respins același argument de către Guvern în cazul Sukhobokov c. Rusia (nr. 75470/01, 13 În special, Curtea a susținut că „cuantificarea hotărârii, care nu respectă principiul certitudinii juridice și „dreptul față de instanță”, nu pot fi acceptate ca motiv pentru a justifica neexecuția hotărârii” (a se vedea Sukhobokov, citat mai sus, § 26). 20. După examinarea materialului care i-a fost prezentat, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să convingă Curtea să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Guvernul nu a avansat nici o altă justificare pentru nerespectarea hotărârii din 28 noiembrie 2002, astfel cum s-a susținut în apel la 25 Decembrie 2002. având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect (a se vedea Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, CEDH 2002 III; și, mai recent , Poznakirina c. Rusia , nr. 25964/02 , 24 februarie 2005; Wasserman c. Rusia , , nr. 15021/02, 18 noiembrie 2004), Curtea constată că prin nerespectarea hotărârii din 28 noiembrie 2002, în favoarea reclamantului, autoritățile interne au încălcat dreptul ei la instanță și i-au împiedicat să primească banii pe care avea dreptul de a primi. 21. Curtea constată, în consecință, că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecuției hotărârii din 28 noiembrie 2002 II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 23. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru atribuirea acestui cont. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declara admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1; în limba engleză și notificată în scris la 5 octombrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă