ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1076/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 38 din 12 august 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit în favoarea Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de emitere a somației de plată formulată de creditoarea Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași împotriva debitoarei SC „RG H. C.” SRL, în condițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ a reținut următoarele: Prin sentința nr. 757 din 30 aprilie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către creditoarea Direcția Generală de Drumuri și Poduri Iași în contradictoriu cu pârâta SC RG H. C. SRL, în favoarea Tribunalului Suceava.

A reținut instanța că între părți s-a încheiat la data de 09 februarie 2006 Contractul nr. 531, având ca obiect eliberarea rovinietelor, odată cu plata de către beneficiar, în patru rate, a tarifului pentru autovehiculele de transport marfă și cum „Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România” SA (CNADNR) este asimilată autorităților publice, conform dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar contractul încheiat în cauză este unul administrativ, devin incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora soluționarea cauzei este de competența instanței de contencios administrativ și nu a judecătoriei.

Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1429 din 07 iulie 2009, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reținând că natura contractului în litigiu nu este una administrativă, că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă exclusiv la actele administrative ce privesc taxe și nu la facturile fiscale ori la litigiile în legătură cu executarea obligațiilor stabilite în sarcina societății comerciale, încât, competența de a soluționa în fond litigiile izvorâte din neîndeplinirea de către societatea comercială a obligațiilor de plată a tarifului de utilizare a drumurilor nu revine instanței de contencios administrativ ci a celei de drept comun.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, Curtea de Apel Suceava a stabilit, în baza art. 22 C. proc. civ., că Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a pricinii, invocând dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”, precum și pe cele ale art. 2 lit. c), teza a II-a, din același act normativ, conform cărora „sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, (...)”.

În speță, reține Curtea de Apel, CNADNR SA este, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 84/2003, persoană juridică română de interes strategic național, care este organizată și funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe bază de gestiune economică și autoritate financiară, iar potrivit art. 1 alin. (6) din același act normativ, desfășoară, în principal, activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Prin urmare, se arată în considerentele sentinței recurate, CNADNR SA este asimilată autorităților publice, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar contractele încheiate de această companie sau de subunitățile sale, care au ca obiect, printre altele, punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, cum este și cazul în speță, sunt contracte administrative, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din același act normativ, care sunt asimilate actelor administrative.

Or, reține Curtea de Apel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, în speță de către Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva sentinței nr. 38 din 12 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs CNADNR SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, care a invocat dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. și a susținut, în esență, că în raport cu obiectul acțiunii, competența de judecată aparține instanței pe care a sesizat-o prin cererea formulată în temeiul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001. Recursul este întemeiat. În cauză, este necontestat că obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată. Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. În cauză, obiectul somației îl formează obligații contractuale în sumă de 10.591 RON neonorate de debitoarea SC „P.G.

H. C.” SRL, potrivit Contractului nr. 531 din 9 februarie 2006 încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare. Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute. Astfel fiind, Curtea de apel a reținut în mod greșit că ar fi vorba de un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G.

nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier. În consecință, este vorba de un contract de natură comercială, astfel că litigiul în cauză, în raport cu valoarea obiectului și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența aparține judecătoriei. Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, urmând ca stabilirea competenței să se facă în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.R.D.P. Iași împotriva sentinței nr. 38 din 12 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010