ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1076/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 38 din 12 august 2009,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a stabilit în favoarea Tribunalului Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca

obiect cererea de emitere a somației de plată formulată de creditoarea Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Iași împotriva debitoarei SC „RG H. C.” SRL, în

condițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 757

din 30 aprilie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost admisă

excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat competența

de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către creditoarea

Direcția Generală de Drumuri și Poduri Iași în contradictoriu cu pârâta SC RG H.

C. SRL, în favoarea Tribunalului Suceava.

A reținut instanța că

între părți s-a încheiat la data de 09 februarie 2006 Contractul nr. 531, având

ca obiect eliberarea rovinietelor, odată cu plata de către beneficiar, în patru

rate, a tarifului pentru autovehiculele de transport marfă și cum „Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România” SA (CNADNR) este

asimilată autorităților publice, conform dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea

nr. 554/2004, iar contractul încheiat în cauză este unul administrativ, devin

incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 2/2001, raportat la

art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

conform cărora soluționarea cauzei este de competența instanței de contencios

administrativ și nu a judecătoriei.

Tribunalul Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1429 din 07

iulie 2009, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reținând că natura contractului în

litigiu nu este una administrativă, că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 se referă exclusiv la actele administrative ce privesc taxe și nu

la facturile fiscale ori la litigiile în legătură cu executarea obligațiilor

stabilite în sarcina societății comerciale, încât, competența de a soluționa în

fond litigiile izvorâte din neîndeplinirea de către societatea comercială a

obligațiilor de plată a tarifului de utilizare a drumurilor nu revine instanței

de contencios administrativ ci a celei de drept comun.

Analizând conflictul

negativ de competență ivit între cele două instanțe, Curtea de Apel Suceava a

stabilit, în baza art. 22 C. proc. civ., că Tribunalului Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal îi revine competența de

soluționare a pricinii, invocând dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din

Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „sunt asimilate autorităților publice, în

sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit

legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze

un serviciu public, în regim de putere publică”, precum și pe cele ale art. 2

lit. c), teza a II-a, din același act normativ, conform cărora „sunt asimilate

actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de

autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea

serviciilor publice, achizițiile publice, (...)”.

În speță, reține

Curtea de Apel, CNADNR SA este, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din

O.U.G. nr. 84/2003, persoană juridică română de interes strategic național,

care este organizată și funcționează sub autoritatea Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe bază de gestiune economică și

autoritate financiară, iar potrivit art. 1 alin. (6) din același act normativ,

desfășoară, în principal, activități de interes public național în domeniul

administrării drumurilor naționale și autostrăzilor, în conformitate cu

dispozițiile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Prin urmare, se arată

în considerentele sentinței recurate, CNADNR SA este asimilată autorităților

publice, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din Legea nr.

554/2004, iar contractele încheiate de această companie sau de subunitățile

sale, care au ca obiect, printre altele, punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, cum este și cazul în speță, sunt contracte administrative,

în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din același act

normativ, care sunt asimilate actelor administrative.

Or, reține Curtea de

Apel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se

soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, în speță de

către Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Împotriva sentinței

nr. 38 din 12 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, considerând-o netemeinică și

nelegală, a declarat recurs CNADNR SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri

Iași, care a invocat dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și a

susținut, în esență, că în raport cu obiectul acțiunii, competența de judecată

aparține instanței pe care a sesizat-o prin cererea formulată în temeiul art. 2

alin. (1) din O.G. nr. 5/2001.

Recursul este

întemeiat.

În cauză, este

necontestat că obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea

de emitere a ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor

O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.

Potrivit art. 2 alin.

(1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța

competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În cauză, obiectul

somației îl formează obligații contractuale în sumă de 10.591 RON neonorate de

debitoarea SC „P.G. H. C.” SRL, potrivit Contractului nr. 531 din 9 februarie 2006

încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor

tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede

posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul

clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un

asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și

condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului

de utilizare pentru autovehiculele deținute.

Astfel fiind, Curtea

de apel a reținut în mod greșit că ar fi vorba de un contract administrativ în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr.

554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea

contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data

respectivă, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate

publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a

infrastructurii de transport rutier.

În consecință, este

vorba de un contract de natură comercială, astfel că litigiul în cauză, în

raport cu valoarea obiectului și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr.

5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C.

proc. civ., competența aparține judecătoriei.

Astfel fiind,

recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, urmând ca stabilirea

competenței să se facă în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta D.R.D.P. Iași împotriva sentinței nr. 38 din 12 august

2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

februarie 2010