Abdurashidov împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 29849/03 de Rustam Rashidovich ABDURASHIDOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 mai 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, Dna F. Tulkens, Dna N. Vajić, A. Kovler, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători și dl. Nielsen Registrar al Secțiunii Având în vedere cererea depusă la 6 august 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Rustam Rashidovich Abdurashidov, este un național rus care s-a născut în 1949 și trăiește în Nalchik. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 aprilie 2003, Tribunalul Nalchik al Republicii Kabardino-Balkariya și-a respins cererea de nesupunere. La 28 aprilie 2003, reclamantul a depus un recurs în fața Curții Supreme a Republicii Kabardino-Balkariya. În aceeași zi, reclamantul a fost notificat în legătură cu audierea de recurs, care a fost listată pentru 7 mai 2003. La 7 mai 2003, Curtea Supremă a Republicii Kabardino-Balkariya a pronunțat hotărârea privind recursul. Acesta a remarcat că a examinat cazul în absența reclamantului care a fost informat în legătură cu data de audiere, dar care nu a apărut. Un reprezentant al administrației orașului Nalchik a fost prezent și a prezentat cereri cu privire la instanță.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1, 13 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că a fost discriminat din cauza originei sale etnice, că Curtea Supremă a examinat această chestiune în absența sa, că nu a fost convocat în mod corespunzător pentru ședința de recurs și că instanțele au refuzat cererea de furnizare a unui apartament. La 5 septembrie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 25 noiembrie 2005, observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamantul a fost invitat să prezinte observații scrise în răspuns până la 30 ianuarie 2006. La 20 ianuarie 2006, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului.

Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 30 ianuarie 2006, la 14 februarie 2006, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. După cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 14 februarie 2006 a ajuns la reclamant la 3 martie 2006. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la consecințele neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea.

În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 29849/03 by Rustam Rashidovich ABDURASHIDOV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 May 2006 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis, President, Mr L. Loucaides, Mrs F. Tulkens, Mrs N. Vajić, Mr A. Kovler, Mr D. Spielmann, Mr S.E. Jebens, judges, and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 6 August 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Rustam Rashidovich Abdurashidov, is a Russian national who was born in 1949 and lives in Nalchik.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant sued the Nalchik Town Administration for provision of social housing and compensation for damage. On 8 April 2003 the Nalchik Town Court of the Kabardino-Balkariya Republic dismissed his claim as unsubstantiated. On 28 April 2003 the applicant lodged an appeal with the Supreme Court of the Kabardino-Balkariya Republic. On the same day the applicant was notified about the appeal hearing which had been listed for 7 May 2003. On 7 May 2003 the Supreme Court of the Kabardino-Balkariya Republic gave the appeal judgment.

It noted that it had examined the case in the absence of the applicant who had been informed about the hearing date but failed to appear. A representative of the Nalchik Town Administration was present and made submissions to the court. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 § 1, 13 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that he had been discriminated against on account of his ethnic origin, that the Supreme Court had examined the matter in his absence, that he had not been duly summoned for the appeal hearing and that the courts had refused his claim for the provision of a flat. THE LAW On 5 September 2005 the application was communicated to the respondent Government.

On 25 November 2005 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received and the applicant was invited to submit written observations in reply by 30 January 2006. On 20 January 2006 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected. As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 30 January 2006, on 14 February 2006 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit observations might result in the strike-out of the application. As it follows from the advice of receipt which returned to the Court, the letter of 14 February 2006 reached the applicant on 3 March 2006. The applicant did not reply.

The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about the consequence of his failure to submit the observations.

No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President