KABALNOV v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 3186/03, de către Igor Nikolayevich KABALNOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 mai 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, președinte, dna Vajić Kovler, dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și grefierul secțiunii Nielsen, având în vedere cererea depusă la 13 septembrie 2003, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Igor Nikolayevich Kabalnov, este un național rus, care s-a născut în 1968 și trăiește în Bryansk. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2000 reclamantul a decis să se deplaseze din regiunea Magadân în regiunea Bryansk. La 29 noiembrie 2001, reclamantul a depus în judecată Departamentul Financier al Administrației Regionale Magadan, cerând compensații pentru cheltuielile sale de mutare. La 9 septembrie 2002, Curtea de Municipi Magadân a acordat acțiunea reclamantului și i-a acordat RUR 19.712.31 (aproximativ 635 euro) împotriva Departamentului de Finanțe al Administrației Regionale Magadân ca compensare pentru cheltuielile sale. La 15 octombrie 2002, Curtea regională Magadan a susținut hotărârea în apel. La momentul în care cererea a fost depusă la Curte, hotărârea a rămas neexecută.

La 15 ianuarie 2004, hotărârea a fost încheiată în întregime. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns, în fond, fără a invoca nici o dispoziție a convenției, că durata procedurii era excesivă, că instanțele interne nu i-au acordat o cantitate mai mare de compensare și că hotărârea Curții de Oraș din Magadan din 9 septembrie 2002 nu a fost pusă în aplicare. La 9 martie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 15 iulie 2005, observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamantul a fost invitat să prezinte observații scrise în răspuns până la 20 septembrie 2005. La 5 septembrie 2005, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului.

Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 20 septembrie 2005, la 28 noiembrie 2005, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. După cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 28 noiembrie 2005 a ajuns la reclamant la 7 decembrie 2005. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la consecințele neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea.

În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 31986/03 by Igor Nikolayevich KABALNOV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 May 2006 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis, President, Mrs N. Vajić , Mr A. Kovler , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 13 September 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Igor Nikolayevich Kabalnov, is a Russian national, who was born in 1968 and lives in Bryansk.

The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 2000 the applicant decided to move from the Magadan Region to the Bryansk Region. On 29 November 2001 the applicant sued the Financial Department of the Magadan Regional Administration, seeking compensation for his moving expenses. On 9 September 2002 the Magadan Town Court granted the applicant’s action and awarded him RUR 19,712.31 (approximately 635 euros) against the Financial Department of the Magadan Regional Administration as compensation for his expenses. On 15 October 2002 the Magadan Regional Court upheld the judgment on appeal.

At the time the application was lodged with the Court the judgment remained unenforced. On 15 January 2004 the judgment was enforced in full. COMPLAINTS The applicant complained, in substance, without invoking any Convention provisions, that the length of the proceedings had been excessive, that the domestic courts had not awarded him a bigger amount of compensation and that the judgment of the Magadan Town Court of 9 September 2002 had not been enforced. THE LAW On 9 March 2005 the application was communicated to the respondent Government. On 15 July 2005 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received and the applicant was invited to submit written observations in reply by 20 September 2005. On 5 September 2005 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant.

The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected. As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 20 September 2005, on 28 November 2005 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit observations might result in the strike-out of the application. As it follows from the advice of receipt which returned to the Court, the letter of 28 November 2005 reached the applicant on 7 December 2005. The applicant did not reply. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about the consequence of his failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application.

Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President