KABALNOV v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KABALNOV v. RUSSIA (CtEDO, 2006)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 3186/03, de către Igor Nikolayevich KABALNOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 mai 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, președinte, dna Vajić Kovler, dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și grefierul secțiunii Nielsen, având în vedere cererea depusă la 13 septembrie 2003, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Igor Nikolayevich Kabalnov, este un național rus, care s-a născut în 1968 și trăiește în Bryansk. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2000 reclamantul a decis să se deplaseze din regiunea Magadân în regiunea Bryansk. La 29 noiembrie 2001, reclamantul a depus în judecată Departamentul Financier al Administrației Regionale Magadan, cerând compensații pentru cheltuielile sale de mutare. La 9 septembrie 2002, Curtea de Municipi Magadân a acordat acțiunea reclamantului și i-a acordat RUR 19.712.31 (aproximativ 635 euro) împotriva Departamentului de Finanțe al Administrației Regionale Magadân ca compensare pentru cheltuielile sale. La 15 octombrie 2002, Curtea regională Magadan a susținut hotărârea în apel. La momentul în care cererea a fost depusă la Curte, hotărârea a rămas neexecută. La 15 ianuarie 2004, hotărârea a fost încheiată în întregime. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns, în fond, fără a invoca nici o dispoziție a convenției, că durata procedurii era excesivă, că instanțele interne nu i-au acordat o cantitate mai mare de compensare și că hotărârea Curții de Oraș din Magadan din 9 septembrie 2002 nu a fost pusă în aplicare. La 9 martie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 15 iulie 2005, observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamantul a fost invitat să prezinte observații scrise în răspuns până la 20 septembrie 2005. La 5 septembrie 2005, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 20 septembrie 2005, la 28 noiembrie 2005, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. După cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 28 noiembrie 2005 a ajuns la reclamant la 7 decembrie 2005. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la consecințele neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.