Decizia nr. 134/2011 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 272/287/2010 — cale de atac împotriva sentinței nr. 11/2010 a Judecătoriei Sectorul

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data de 28 ianuarie 2010, sub nr. 272/287/2010, petentul S.N.P.F.L. a solicitat să se constate îndeplinite condițiile de reprezentativitate la nivelul Politiei comunitare a municipiului Râmnicu Sărat, pentru funcționarii publici. Prin hotărârea nr. 2 din data de 1 martie 2010 pronunțata de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul nr. 272/287/2010, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Sărat, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, pe rolul căreia cererea a fost înregistrată la data de 16 martie 2010, sub nr. 7661/301/2010.

Prin sentința civilă nr. 11/S din 23 aprilie 2010, Judecătoria Sectorul 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului, după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petentul a solicitat să se constate condițiile de reprezentativitate la nivelul unității Politiei comunitare a municipiului Râmnicu Sărat.

Potrivit art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca, „îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate a organizațiilor sindicale se constată, la cererea acestora, de către instanțele judecătorești, după cum urmează: la nivel de unitate, de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul unității.'" Prin urmare, aceste prevederi stabilesc o competență teritorială absolută în favoarea judecătoriei de la sediul unității la nivelul căreia urmează să se constate reprezentativitatea, de la care nu se poate deroga. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 13 mai 2010, sub nr. 7661/301/2010.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Râmnicu Sărat și Judecătoria Sector 3 București, privind soluționarea acțiunii formulată de petentul S.N.P.F.L., având ca obiect constatarea reprezentativității la nivel de unitate, respectiv la nivelul Poliției comunitare a municipiului Râmnicu Sărat, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă „îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate a organizațiilor sindicale se constată, la cererea acestora, de către organele judecătorești, după cum urmează …….b) la nivel de unitate, de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul unității”.

În speță, reclamanta S.N.P.F.L. a solicitat să se constate îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv la nivelul Poliției comunitare a municipiului Râmnicu Sărat, astfel că, în speță, sunt incidente prevederile art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul unității, respectiv Judecătoriei Râmnicu Sărat. Pentru considerentele expuse, instanța stabilește competența de soluționare a cauzei promovată de S.N.P.F.L., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2011.