ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 573/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : La data de 30.05.2008, reclamanta SC W.S.G.R.G. I. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.S.N.S.P. BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța,să se dispună obligarea pârâtei să înscrie în Cartea funciară pe cheltuiala reclamantei contractul de închiriere nr. 1058 din 26 octombrie 2004 și să plătească daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în cazul în care refuză să execute obligația, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a închiriat de la pârâtă, prin contractul de închiriere cu numărul menționat mai sus parcela în suprafață de 17.000 mp situată în șos.

Olteniței, Lacul de acumulare Văcărești, limita de Nord a fundației construcției șos. Văcărești. În anul 2006, a început amenajarea amplasamentului pentru a fi apt de construire. Prin cererea reconvențională pârâta reclamantă a solicitat instanței să constate ca fiind desființat de drept contractul de închiriere încheiat în data de 26 octombrie 2004, în privința neîndeplinirii obligației de înscriere a contractului în cartea funciară, pârâta a arătat că această obligație era corelativă în raport de obligația reclamantei de depunere a tuturor documentelor în vederea obținerii autorizației de construire.

Prin sentința comercială nr. 14237 din 24 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea reconvențională a fost admisă și s-a constatat desființat de plin drept contractul de închiriere nr. 1058 din 26 octombrie 2004, la data de 26 octombrie 2005. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta nu a probat demersurile pe care susține că le-a făcut pentru a obține autorizația de construire, respectiv documentația pe care a întocmit-o, faptul că s-a adresat organelor abilitate, dar s-a lovit de refuzul acestora justificat eventual prin neînregistrarea contractului la o anumită autoritate.

Nu a dovedit nici împrejurarea că ar fi adus la cunoștința locatorului această situație și că ar fi solicitat să-l sprijine în demersurile sale la momentul respectiv (anul 2006) singura notificare în acest sens fiind formulată abia în data de 18 martie 2008. Potrivit art. 6.2 din contract, dacă obligația nu era executată în termenul de maxim 12 luni prevăzut de art. 6.1, contractul se desființa de plin drept, fără notificare sau altă formalitate prealabilă. Cum însăși reclamanta a recunoscut că a început executarea contractului abia în anul 2006, tribunalul a constatat desființat de drept contractul de închiriere nr. 1058 din 26 octombrie 2004 la data de 26 octombrie 2005. Prin decizia comercială nr. 221 din 31 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate și a obligat-o pe apelantă la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta locatar a investit instanța cu o acțiune personală în realizare, solicitând ca pârâta sa execute obligația asumată prin art. 11 din contract, respectiv de a-1 înscrie în Cartea funciară sau de a-1 înregistra la orice altă autoritate competentă, motivat de faptul că neexecutarea acestei obligații de către locator o împiedică să execute, la rândul său demersul de a obține autorizația de construire privind dezvoltarea imobiliară a terenului închiriat. La rândul său pârâta locator a solicitat constatarea desființării de drept a contractului, în data de 26 octombrie 2005, în baza pactului comisoriu convenit de părți.

La art. 6 alin. (1) din contract reclamanta s-a obligat ca în maxim 12 luni de la intrarea în vigoare a acestuia să depună toate documentele pentru obținerea autorizației de construire, care să autorizeze dezvoltarea imobiliară a terenului închiriat. La art. 6.2 se prevede că în cazul în care obligația nu este executată în termenul stabilit, contractul se desființează de drept fără notificare sau altă formalitate prealabilă. Deși reclamanta afirmă că în executarea contractului a început în anul 2006 amenajarea amplasamentului pentru a fi apt de construire, efectuând pe cheltuială proprie o serie de lucrări, aceasta nu a administrat, în condițiile art. 1169 C. civ. (deși sarcina probei îi aparține) nici o dovadă din care să rezulte efectuarea lucrărilor și costul acestora.

Dimpotrivă, reclamanta însăși precizează în cererea de chemare în judecată faptul că abia în anul 2006 a început să execute contractul astfel încât, văzând și pactul comisoriu de gradul IV înserat în cuprinsul contractului, în mod judicios prima instanță a constatat desființarea de drept a acestuia, față de neîndeplinirea clauzelor din art. 6.1 și art. 6.2. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta SC W.S.G.R.G.I. SRL București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă susține, în esență, că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, soluție confirmată și de instanța de apel prin respingerea apelului, atât timp cât a fost împiedicată în demersul său de a pune în aplicare contractul de închiriere de către pârâta-reclamantă, care prin directorul acesteia i-a solicitat să cesioneze 50% din capitalul social al reclamantei în favoarea numitului M.S.M., în caz contrar, urmând a nu se încheia procesul verbal de predare-primire și implicit, contractul de închiriere nu s-ar fi putut aplica, ulterior, prin contractul de cesiune de părți sociale din data de 13 august 2007, reclamanta a redobândit 50% din părțile sociale înstrăinate în anul 2004 lui M.S.M.

și din acest moment a fost posibil pentru reclamantă să încerce din nou să obțină autorizația de construcție, dar acest lucru nu s-a putut realiza deoarece Proprietarul (Locatorul) nu a înregistrat în Cartea Funciară contractul de închiriere. În ce privește cererea reconvențională, prin care pârâta-reclamantă a solicitat instanței să constate ca fiind desființat de drept, din data de 26 octombrie 2005 contractul de închiriere nr. 1058 din 26 octombrie 2004, recurenta-reclamantă susține că eronat a fost admisă, în speță, Proprietarul fiind în culpă, deoarece nu a înregistrat documentul pentru a-i da posibilitatea obținerii în continuare a avizelor și a documentației și a determinat imposibilitatea sa, în calitate de Chiriaș de a executa obligațiile contractuale.

În consecință, consideră că, în speță, contractul se putea desființa de drept, conform convenției, în termen de 12 luni numai de la data când i se înmâna Chiriașului dovada de înscriere în Cartea Funciară. Asupra recursului astfel declarat, se constată următoarele: În ce privește excepția nulității recursului invocată de intervenienta-pârâtă, în baza dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. pe considerentul neîndeplinirii cerințelor expres prevăzute de lege privind cuprinsul cererii de recurs, în speță, lipsa semnăturii recurentei - reclamante, ceea ce presupunea că doamna avocat C.R.

nu a avut mandat în vederea promovării, semnării și susținerii recursului, instanța examinând excepția a respins-o ca fiind neîntemeiată, având în vedere că deficiența semnalată a fost complinită prin depunerea la dosarul cauzei a mandatului de reprezentare, respectiv a contractului de asistență juridică încheiat între avocat și parte (fila 45). În ce privește recursul declarat de reclamantă se constată că nu este fondat.

Astfel, se observă că ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au avut în vedere în mod corect dispozițiile contractuale , aplicabile în speță, pe care le-au interpretat în mod judicios și anume art. 6.1 din contract conform căruia reclamanta s-a obligat ca în maxim 12 luni de la intrarea în vigoare a acestuia să depună toate documentele pentru obținerea autorizației de construire și art. 6.2 potrivit căruia în cazul în care obligația nu este executată în termenul stabilit, contractul se desființează de drept fără notificare sau altă formalitate prealabilă.

Întrucât pârâta locator a solicitat desființarea de drept a contractului la data de 26 octombrie 2005, în baza pactului comisoriu convenit de părți, iar reclamanta a recunoscut că a început executarea contractului abia în anul 2006, făcând această precizare în chiar cererea de chemare în judecată, instanțele au dat o relevanță juridică corectă pactului comisoriu existent, constatând desființarea de plin drept a contractului de închiriere nr. 1058/2004, la data de 26 octombrie 2005. Pe de altă parte, în mod judicios instanțele au constatat că reclamanta nu a probat demersurile pe care le-ar fi efectuat pentru obținerea autorizației de construcție și nici că s-ar fi adresat organelor abilitate și ar fi primit un refuz ca urmare a neînregistrării contractului în litigiu, la vreo autoritate în perioada 24 octombrie 2004 – 24 octombrie 2005. Susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia în executarea contractului a efectuat pe cheltuială proprie o serie de lucrări în anul 2006, de asemenea, nu a fost dovedită și oricum efectuarea sau neefectuarea acestora este lipsită de relevanță în prezenta cauză, față de producerea efectelor prevederilor art. 6 din contractul părților, astfel cum s-a arătat mai sus.

Lipsite de relevanță sunt și referirile la o serie de acte încheiate de reclamanta SC W.S.G.R.G.I. SRL și numitul M.S.M., cum ar fi contractul de cesiune de părți sociale nr. 59 din 22 noiembrie 2004 și cel din 13 august 2007, atât timp cât aceste acte nu au legătură cu prezenta cauză întrucât exced obiectivului acestui dosar și cadrului procesual stabilit, împrejurare în care și cererea reclamantei de a fi audiat martorul M.S.M., corect a fost respinsă ca fiind neconcludentă, având în vedere și înscrisurile depuse chiar de reclamantă (fila 67 dosar apel). În consecință, reținându-se că instanțele, respingând cererea reclamantei și admițând cererea reconvențională au pronunțat o soluție corectă în cauză, nefiind formulată în recurs nicio critică întemeiată, în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. care să conducă la modificarea ori casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul reclamantei, ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. recurenta-reclamantă SC W.S.G.R.G.I. SRL București va fi obligată la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C.S.N.S.P. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă C.S.N.S.P. BUCUREȘTI. Respinge recursul declarat de reclamanta SC W.S.G.R.G.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 221 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă SC W.S.G.R.G.I. SRL București la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C.S.N.S.P. BUCUREȘTI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.