ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1904/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanței de fond

Prin Ordonanța președințială nr. 12 din 13

ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei

de interes, a admis cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de

către reclamanta M.E., în contradictoriu cu Oficiul Român pentru Imigrări –

Direcția Migrațiune, Serviciul pentru Imigrări al județului Cluj, și în

consecință, a dispus prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de

studii până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 2259/33/2009 al Curții

de Apel Cluj, dar nu mai târziu de 30 aprilie 2010.

și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta M.E. a

solicitat instanței emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se

dispună acordarea în favoarea sa a prelungirii dreptului de ședere temporară în

scop de studii, având în vedere că autoritatea pârâtă a dispus măsura

returnării de pe teritoriul României, ca o consecință a respingerii cererii de

prelungire a dreptului de ședere temporară.

2.1. Referitor la

excepția inadmisibilității, invocată de către autoritatea pârâtă, prin

întâmpinare, Curtea a apreciat că nu au prioritate dispozițiile Legii nr.

554/2004 față de dispozițiile C. proc. civ., la care trebuie să se raporteze

dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

A mai arătat că, în

situația în care decizia de returnare este suspendată de drept, o cerere de

emitere a ordonanței președințiale are suport legal, fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ.

Instanța de fond a

apreciat că suspendarea actului administrativ prin formularea contestației are

drept consecință neaplicarea imediată a deciziei de returnare, însă reclamanta

nu poate obține pe această cale un permis de ședere temporară, motive pentru

care va respinge excepția inadmisibilității.

2.2. Referitor la

excepția lipsei de interes, invocată de către reprezentantul Ministerului

public, instanța a arătat că suspendarea actului administrativ nu conferă

posibilitatea exercitării tuturor prerogativelor dreptului de ședere temporară

posibilitatea de a circula în străinătate, ca exemplu. Prin urmare, reclamanta

justifică un interes legitim în promovarea acțiunii, impunându-se respingerea

excepției.

2.3. Analizând numai

aparența dreptului, Curtea a reținut că este justificată prelungirea dreptului

de ședere temporară până cel târziu la 30 aprilie 2010, reclamanta urmând

cursuri postuniversitare de perfecționare în România, nefiind necesară emiterea

unui ordin de înmatriculare.

de pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Cluj împotriva sentinței

denumită „ordonanță președințială” nr. 12 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs au

fost întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs se critică soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea

excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială.

Se arată că potrivit

dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

se consacră completarea procedurii contenciosului administrativ cu dreptul

comun, cu dispozițiile C. proc. civ., iar această completare este limitată în

ceea ce privește cauza de față, prin incidența repetată a principiului de drept

specialia generalibus derogant.

Astfel, reclamanta a

solicitat prelungirea unui drept de ședere temporară până la soluționarea unui

dosar ce are același obiect, dar temeiul de drept este diferit.

O.U.G. nr. 194/2002

republicată prevede la art. 84 alin. (3) în mod neechivoc „contestația

prevăzută la alin. (1) și (2) suspendă executarea măsurii de îndepărtare”.

Din moment ce măsura

de îndepărtare este suspendată de drept în temeiul unui act normativ special, o

cerere de ordonanță președințială întemeiată pe dreptul comun nu este nici

permisă și nici favorabilă părții.

Astfel, admiterea

cererii de ordonanță președințială ar favoriza în mod nelegal reclamanta prin

încuviințarea măsurii de prelungire a dreptului de ședere, dar și prin anularea

efectelor produse de art. 84 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.

În acest sens este și

jurisprudența Înaltei Curți, materializată în deciziile evidențiate de recurent

din recursul formulat.

Petitul cererii de

ordonanță președințială nu are suport legal, întrucât se solicită ca în mod

direct instanța să prelungească reclamantei dreptul de ședere în România, adică

se solicită o subrogare a instanței în atribuțiile acordate de legiuitor

exclusiv recurentului.

Textul art. 581 C.

proc. civ. prevede ca o condiție de exercitare a ordonanței președințiale

neprejudecarea fondului.

Însă, rezultă fără

echivoc că reclamanta invocă și supune în această cauză chiar chestiunile de

fond din Dosarul nr. 2259/2009.

II. Considerentele

instanței de recurs.

fondat.

1.1. Prin cererea

întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ. intimata-reclamantă a

solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să i se acorde un drept de ședere

temporară în scop de studii până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr.

2259/33/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, dar nu mai târziu de data de

30 aprilie 2009.

Obiectul Dosarului

nr. 2259/33/2009 este anularea Deciziei de returnare nr. 3343671 din 17

decembrie 2009 și acordarea dreptului de ședere temporară în scop de studii, în

temeiul art. 84 și 50 din O.U.G. nr. 194/2002 republicată.

1.2. Cererea de

ordonanță președințială este inadmisibilă în raport de prevederile art. 84 din

O.U.G. nr. 194/2002 republicată și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată.

1.3. Acțiunea de fond

ce formează obiectul Dosarului nr. 2259/33/2009 a condus, în temeiul art. 84

din O.U.G. nr. 194/2002 republicată, la suspendarea de drept a dispoziției de

returnare contestată de către reclamantă.

Capătul de cerere

privind obligarea autorității la acordarea dreptului de ședere temporară este

subsidiar capătului de cerere privind anularea deciziei de returnare.

Capătul de cerere

privitor la dreptul de ședere temporară se soluționează în cadrul contestației

împotriva deciziei de returnare.

Altfel spus, dacă decizia

de returnare se constată a fi emisă nelegal, consecința este obligarea

autorității să acorde reclamantei un drept de ședere temporară în scop de

studii.

1.4. Instanța de

judecată nu poate dispune ea însăși prelungirea dreptului de ședere, chiar și numai

provizoriu, deoarece se opun dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată.

În conformitate cu

art. 18 alin. (1) sus-menționat, instanța poate, după caz, să anuleze în tot

sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un

act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită

operațiune administrativă.

1.5. Prin prelungirea

dreptului de ședere temporară, instanța de fond și-a depășit cu siguranță

atribuțiile, intervenind într-un domeniu de competență exclusivă a

administrației publice.

Existând în economia

O.U.G. nr. 194/2002 republicată, instituția suspendării de drept a actului

administrativ atacat, iar în speță, problema acordării dreptului de ședere

temporară se poate soluționa numai odată cu anularea actului și subsidiar

acestuia, rezultă că instituția ordonanței președințiale reglementată de art.

581 C. proc. civ. nu poate fi aplicată în cauza de față.

1.6. Întrucât

dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

permit instanței de judecată să stabilească compatibilitatea aplicării normelor

de procedură civilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile

publice și persoanele vătămate, cu prilejul soluționării fiecărei cauze,

rezultă că instanța de fond a admis în mod greșit o cerere de ordonanță

președințială în materia reglementară de O.U.G. nr. 194/2002, republicată.

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul, a se casa

sentința recurată și a se respinge acțiunea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Serviciul pentru Imigrări al județului Cluj împotriva Sentinței

denumită „ordonanță președințială” nr. 12 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2011.