ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7892 din 30 mai 2007, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Tribunalului Mehedinți, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța de executare este instanța care a soluționat fondul și cum litigiul a fost soluționat de Tribunalul Mehedinți, aceasta este instanța competentă material, în conformitate cu art. 373 4 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 400 alin. (1) C. proc. civ., să soluționeze, pe fond, contestația la executare. La Tribunalul Mehedinți , contestația la executare a fost înregistrată la nr. 8363/101/2007.

Prin sentința nr. 1925 pronunțată în cauza cu numărul de mai sus, Tribunalul Mehedinți a constatat că nu este competent material cu soluționarea cauzei. A declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de debitoarea A.D.R. Sud-Vest Craiova privind pe creditoarea A.M., B.E.J. I.C.C. și terțul poprit B.R.D. – G.S.G. SA, sucursala Craiova, în favoarea Judecătoriei Craiova. A constatat că în cauză s-a ivit un conflict negativ de competență și a trimis dosarul la Curtea de Apel Craiova pentru a soluționa conflictul de competență. S-a suspendat judecarea cauzei până la pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a se pronunța astfel, examinându-și propria competență materială, tribunalul a constatat, în baza art. 400 C. proc.

civ., coroborat cu art. 373 4 C. proc. civ., competența de soluționare este a judecătoriei în circumscripția căreia are loc executarea, adică Judecătoria Craiova. S-a arătat că Tribunalul Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal, în mod excepțional, este instanță de executare numai pentru hotărârile pronunțate în acțiunile întemeiate pe Legea nr. 554/2004 prin care autoritatea publică a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ sau să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, iar această autoritate refuză să le pună în executare, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ. Față de împrejurarea că atât Tribunalul Mehedinți, cât și Judecătoria Craiova, s-au declarat necompetente material să soluționeze cauza, declinându-și reciproc competență, conform art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., s-a constatat ivit conflict negativ de competență, înaintându-se dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, în speță Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea conflictului negativ ivit, Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 17/ CNC din 12 iunie 2009, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți. În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel Craiova a reținut că titlul executoriu îl constituie sentința civilă nr. 2/ C/C din 20 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ, în dosarul nr. 3423/Cont/2005, titlu emis în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin coroborarea art. 25 din Legea nr. 554/5004, care face vorbire de instanța de executare, pentru titlurile emise în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că instanța de executare în speță este instanța care a soluționat fondul litigiului, respectiv Tribunalul Mehedinți. Ca urmare și contestația la executare propriu-zisă ce constituie obiectul prezentei cauze urmează a fi soluționat de instanța de executare determinată potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. A fost avută în vedere și soluția adoptată de Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata A.M.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Hotărârea instanței de fond a fost considerată nelegală pentru că ar cuprinde motive străine de natura pricinii. Chiar dacă hotărârea este pronunțată în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin contestația la executare se contestă doar poprirea efectuată de executor pentru cheltuieli suplimentare de executare ocazionate de proces, deoarece despăgubirile acordate conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au fost executate, iar contestația la executare a fost respinsă, iar în cadrul cererii de actualizare a sumelor și recuperarea altor cheltuieli de executare, contestatoarea se opune.

Hotărârea instanței de fond se consideră că a fost dacă cu aplicarea greșită a legii pentru că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art. 25 și 24 alin. (2) coroborate cu art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, ci dispozițiile art. 22 coroborate cu art. 28 alin. (1) din aceeași lege, astfel că se aplică prevederile C. proc. civ., iar competența aparține Tribunalului Mehedinți. Se critică soluția instanței de fond pentru că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și normele legale aplicabile în cauză pentru că sunt aplicabile dispozițiile art. 323 1 alin. (1) și următoarele, art. 399, 400 și art. 452 - 456 C. proc. civ.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoare considerente: Într-adevăr, așa cum a arătat și instanța de fond, dosarul de executare a vizat executarea silită a unei sentințe pronunțate de instanța de contencios administrativ, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Sumele de bani datorate potrivit acestui titlu executoriu au fost achitate, așa cum rezultă din actele depuse la dosar și cum chiar intimata-recurentă precizează. Contestația la executare vizează o nouă cerere de înființare a unei popriri, cerere a executorului judecătoresc ce se referea la cheltuieli de executare suplimentare, respectiv cheltuieli de transport și contravaloarea unor zile de muncă.

Prin urmare, contestația la executare nu privește hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 și soluția de principiu adoptată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Într-adevăr, art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 definește instanța de executare ca fiind instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ. Însă, contestația la executare nu se referă la fondul litigiului, ci la un act de executare reprezentând cererea de înființare a popririi pentru unele cheltuieli suplimentare de executare. În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la instanța de executare iar competentă să soluționeze această contestație este Judecătoria Craiova.

De aceea, având în vedere că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și va fi stabilită competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.M. împotriva sentinței civile nr. 17/ CNC din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.