ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2467/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimiși în judecată, printre alții, și inculpatul G.A., pentru complicitate prevăzută de art. 26 la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., și a inculpatului T.A.M. sub aspectul complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 26 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 1614 din 2 decembrie 2005 Tribunalul București, secția a II-a penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor și, în consecință: În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A. la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 71 și 64 C. pen. S-a dedus prevenția inculpatului de la 5 iunie 2004 la zi și s-a menținut arestarea preventivă a acestuia. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A.M.

la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului T.A.M. de la 7 iunie 2004 la zi și s-a menținut arestarea preventivă a acestuia. Instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă J.E.L. și SC A.T. SRL și s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de SC E.R.C.T. SRL. S-a constatat că SC B.C.R. SA nu are calitate de parte în cauză. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 4 iunie 2004, SC E.R.C.T. SRL, prin reprezentantul său V.D. a sesizat prin plângere organele de cercetare penală, solicitând cercetarea numitului G.C., care la data de 25 mai 2004 a solicitat societății închirierea unui autoturism, fiindu-i oferit un autoturism marca Skoda Octavia Combi, urmare unui contract de comodat perfectat între J.E.L.

și această societate. La aceeași dată, între SC E.R.C.T. SRL și solicitant a fost încheiat un contract de închiriere, conform căruia autoturismul urma să fie restituit la data de 28 mai 2004, contravaloarea contractului fiind de 150 Euro. Dovada calității de proprietar al autoturismului închiriat este realizată cu certificatul de înmatriculare și polița de asigurare facultativă a autovehiculului. La data de 31 mai 2004, inculpatul M.N., condamnat prin aceeași sentință, utilizând aceeași modalitate de inducere în eroare (prezentarea unei identități false), s-a deplasat la SC A.T. SRL, solicitând închirierea unui autoturism marca BMW, fiindu-i oferit autoturismul BMW de culoare albastră, perfectându-se un contract de închiriere pe termen de 5 zile, de la 31 mai 2004 la 4 iunie 2004. La contract s-a anexat copia pașaportului solicitantului.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la 29 iunie 2004, în Bârlad, județul Vaslui, localitate unde se cazase inculpatul M.N., în buzunarul unei cămăși aparținând inculpatului, s-au găsit trei acte de identitate pe numele G.C.; permis de conducere italian pe același nume; permis de conducere italian pe numele M.N., inculpatul declarând că îi aparțin. Martorul N.M. a declarat că a fost contactat telefonic de numitul E. care i-a solicitat sprijinul în vederea închirierii unui autoturism, martorul făcându-i o rezervare la SC E.R.C.T. SRL, iar la 25 mai 2004 a fost închiriat autoturismul marca Skoda Octavia Combi în condițiile descrise. Din declarațiile aceluiași martor a rezultat că numitul E., însoțit de un alt cetățean italian și anume G. s-au întâlnit cu N.M.

în Piața Romană, după care au închiriat autoturismul Skoda și au plecat din București. La aproximativ o săptămână de la data închirierii mașinii, aceleași persoane s-au întâlnit din nou cu martorul, acesta constatând că E., cetățeanul italian și G. aveau de această dată un autoturism marca BMW. Un radiocasetofon marca Kenwood și o magazie de CD-uri aceiași marcă au fost date de inculpatul G.A. martorului P.G.M.F. în schimbul unei datorii pe care inculpatul o avea la această persoană. Inculpatul G.A. a oferit spre vânzare martorului G.C. roțile și gențile autoturismului marca BMW, precum și magazia de CD-uri BMW, ulterior convenind să-i dea cele 5 roți BMW în schimbul roților auto BMW, ce aparțineau martorului precum și a sumei de 200 Euro, aceasta în condițiile în care inculpatul G.A.

avea cunoștință de împrejurarea că cele două autoturisme au fost închiriate de la diferite firme și că în condițiile legale, nici autoturismele, nici componentele acestora, nu puteau forma obiectul unei convenții de vânzare-cumpărare. Susținerile inculpatului G.A., în sensul că nu i-a ajutat pe E. și pe inculpatul M.N. să dezmembreze sau să vândă cele două autoturisme au fost infirmate de declarațiile martorilor P.M.F. și G.C., care au primit de la inculpat bunurile sus-menționate. Din declarația inculpatului G.A. a rezultat faptul că a cunoscut lipsa calității de proprietar a inculpatului M.N. asupra celor două autoturisme. Din modul de derulare a evenimentelor, astfel cum au fost descrise și cum rezultă din cuprinsul mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că rezultă fără putință de tăgadă că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, folosindu-se de documente false, inculpatul M.N.

a închiriat de la două societăți de profil din București și anume SC E.R.C.T. SRL și SC A.T. SRL, două autoturisme, unul marca Skoda Octavia și celălalt marca BMW, iar cu prilejul încheierii contractelor de închiriere, i-a indus în eroare pe reprezentanți societăților, în sensul că a garantat restituirea autoturismelor, deși încă de la început, a intenționat să nu procedeze în acest, mod, ci să înstrăineze autoturismele, intenție realizată cu complicitatea inculpatului G.A. În ceea ce-l privește pe inculpatul T.A.M., în declarația dată de acesta, a arătat că a fost contactat telefonic de un anume M., care i-a solicitat sprijinul, în sensul deplasării pe ruta Arad – București cu un autoturism marca BMW, pentru efectuarea acestui serviciu, inculpatul urmând să primească suma de 100 Euro.

În aceeași seară inculpatul s-a întâlnit cu M. care era însoțit de un anume G. și aceștia i-au spus să ducă autoturismul marca BMW de culoare albastră în Brașov, fiindu-i înmânat un certificat de înmatriculare pe care figura ca proprietar al mașinii o societate comercială. După întâlnire cu persoana căreia urma să-i predea autoturismul, pe nume D., inculpatul a primit de la acesta suma de 1.800 Euro, pe care a remis-o numiților G. și M., acest lucru petrecându-se în localitatea Băile Felix, cei doi fiind însoțiți de un cetățean italian. Susținerile inculpatului T.A.M. au fost înlăturate de instanță, fiind infirmate de martorul D.D. care, fiind audiat, a declarat că, la data de 1 iunie 2004, a fost contactat de o cunoștință, pe nume A. din Arad, care i-a spus că are un autoturism de vânzare marca BMW de la un cetățean italian, pe care intenționează să-l vândă, la cererea italianului A. a mai spus martorului că mașina este înmatriculată în Italia.

Întrucât D.D. i-a spus că nu dorește să cumpere mașina deoarece nu are banii necesari, la insistențele inculpatului, martorul i-a promis că îi va căuta un client. Instanța a reținut că inculpatul T.A.M. nu a procedat la efectuarea unui „serviciu” pentru un prieten, în schimbul unei sume modice (100 Euro), astfel cum acesta pretinde în declarația dată la 7 iunie 2004, ci cu bună știință, având cunoștință de proveniența autoturismului și de intențiile inculpatului M.N. l-a ajutat pe acesta să înstrăineze autoturismul marca BMW. Inculpatul T.A.M.

a avut o conduită oscilantă pe parcursul procesului penal și fiind audiat de instanța de fond, a declarat că îl cunoaște pe G. de la începutul anului 2004 și că acesta i-a solicitat cu titlu de împrumut o sumă de bani, pentru un prieten italian, garantând cu un autoturism marca BMW, deși la data de 7 iunie 2004 susținerile acestuia au fost diferite, astfel cum s-a arătat, fapt ce a condus, coroborat și cu celelalte probe la constatarea nesincerității inculpatului și intenția acestuia de a conduce cercetările pe un făgaș total diferit de cel al situației de fapt reale. Împotriva sentinței au declarat apel, printre alții și inculpatul G.A. și T.A.M. Ambii inculpați au criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepselor iar inculpatul T.A.M., a susținut că este nevinovat.

Prin decizia penală nr. 45 pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelurile, ca nefondate, reținându-se că în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpaților, iar individualizarea pedepselor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații G.A. și T.A.M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 și solicitând reducerea pedepselor aplicate. Recursul nu este fondat. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise, dar și persoana inculpaților.

Faptele prezintă un deosebit grad de pericol social concret, datorită modalității de acțiune, valoarea prejudiciului și atitudinea personală a inculpaților, contribuția acestora la săvârșirea infracțiunii. Față de aceste considerente, criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate și în temeiul art. 385 15 p ct.1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate. Va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului G.A., timpul arestării preventive de la 5 iunie 2004 la 14 aprilie 2006 și de la 7 iunie 2004 la 14 aprilie 2006 pentru inculpatul T.A.M. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.A. și T.A.M. împotriva deciziei penale nr. 45 din 27 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.A. timpul arestării preventive de la 5 iunie 2004 la 14 aprilie 2006 și de la 7 iunie 2004 la 14 aprilie 2006 pentru inculpatul T.A.M. Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariile avocatului din oficiu în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2006.