ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4736/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 527 din 8 aprilie 2005 a Tribunalului București au fost condamnați, între alții inculpații: - V.I., la 8 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 29 iulie 2004 la zi.

- V.C.G., la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a computat din pedeapsă arestarea preventivă a inculpatului de la 29 iulie 2004 la zi. Fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la 6 iulie 2004, partea vătămată C.L.

s-a întâlnit în Parcul Titan cu inculpata V.I. căreia i-a spus că a scos bani din bancă cu care urma să cumpere un apartament oferit spre vânzare de inculpată. În realitate inculpata se înțelesese cu coinculpații V.C.G., concubinul ei, și minorii V.C. și P.C. (și ei trimiși în judecată), s-o determine pe partea vătămată, persoană în vârstă, să-și scoată banii din bancă și s-o jefuiască. Astfel că după întâlnirea cu inculpata, conform înțelegerii, minorul P.C. a smuls geanta cu suma de 54.000.000 lei vechi de pe umărul părții vătămate, minorul V.C. a intervenit pentru a o „liniști” pe partea vătămată, în realitate pentru a-i pondera reacția spre a nu alerta persoanele din parc iar inculpatul V.C.G.

a asigurat paza în zona locului faptei. Geanta cu bani a fost plasată de P.C. lui V.C. care a scos banii și a aruncat geanta într-un tumberon. Cu banii sustrași de la partea vătămată inculpații V.C. și V.O. au făcut cumpărături și au achitat o datorie către martora T.S. Faptele inculpaților au fost încadrate în complicitate la infracțiunea de tâlhărie pentru care i-a condamnat după cum s-a arătat. Împotriva infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina lor prin rechizitoriu, tribunalul a motivat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, astfel că i-a achitat. Prin decizia penală nr. 439/ A din 30 mai 2006, Curtea de Apel București, rejudecând apelul după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție, printre altele, a admis apelurile inculpaților V.C.G.

și V.I. A desființat în parte sentința penală nr. 527 din 8 aprilie 2005 a Tribunalului București și reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., a redus pedepsele pentru inculpata V.I. de la 8 ani și 6 luni la 5 ani închisoare, iar pentru inculpatul V.C.G. de la 7 ani la 4 ani închisoare. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru pedeapsa prea redusă aplicată inculpatei V.I. și inculpații V.I. și V.C.G., ambii invocând greșita individualizare a pedepselor pe care le consideră prea severe, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În motivele sale de recurs inculpatul V.C.G. a mai cerut achitarea susținând că faptele lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen. Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este fondat, iar cele ale inculpaților sunt nefondate. Instanța de fond a reținut în mod temeinic că inculpații recurenți au comis faptele astfel cum au fost descrise în motivare. În acest sens a făcut o amplă analiză a probelor răspunzând la apărările inculpaților. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatei V.I., instanța de fond a avut în vedere că aceasta a inițiat și organizat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și faptul că a atras la comiterea faptelor pe concubinul ei, coinculpatul V.C.G. și pe cei doi minori, astfel că i-a aplicat o sancțiune corect individualizată. Inculpata este aceea care a aflat că partea vătămată C.L.

de 74 de ani este interesată să-și cumpere o garsonieră, că care bani în bancă, astfel că ea a pus la punct planul de a jefui la trecerea ei prin parc împreună cu coinculpații din cauză. În raport de aceste împrejurări, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a criteriilor de individualizare a pedepselor, reținând în mod nejustificat în favoarea ei circumstanțe atenuante și coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. În ce privește recursurile inculpaților acestea nu sunt fondate. În ce privește pe recurenta V.I. s-a arătat deja că pedeapsa este greșit individualizată, însă în sensul contrar celor susținute de aceasta. Referitor la inculpatul V.C.G., instanța de apel a făcut deja aplicarea circumstanțelor atenuante în ce-l privește și i-a redus pedeapsa de la minimul de 7 ani închisoare prevăzut de lege la numai 4 ani închisoare.

Așa fiind, o și mai accentuată reducere a pedepsei ar fi nelegală, prin încălcarea rațiunilor și scopului pedepsei astfel cum este reglementat la art. 52 C. pen. Nici motivul de recurs al acestui recurent că faptele lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii nu sunt fondate. În mod temeinic, în baza probelor administrate instanțele au reținut că inculpatul a fost de acord cu faptele plănuite de coinculpata V.I., concubina lui, că a urmărit să-i ajute pe minori să fure banii părții vătămate, că a fost prezent la locul faptei și că în cele din urmă a folosit banii furați, din care a efectuat cumpărături și și-a achitat datorii. Toate aceste acțiuni sunt specifice formei de participație a complicității prevăzută de art. 26 C. pen., pentru care, în mod legal a fost condamnat.

Prin urmare, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) și pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa decizia atacată numai în ce o privește pe inculpata V.I., în sensul că va respinge apelul acesteia împotriva sentinței penale nr. 527/2005 a Tribunalului București și va respinge recursurile inculpaților V.I. și V.C.G. pe care-i va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 439/ A din 30 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai în ce privește pe inculpata V.I. în sensul că respinge apelul declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr. 527 din 8 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pe care o menține. Respinge recursurile declarate de inculpații V.I. și V.C.G. împotriva deciziei penale nr. 439/ A din 30 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 29 iulie 2004 la 9 august 2006. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2006.