ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4736/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 527 din 8

aprilie 2005 a Tribunalului București au fost condamnați, între alții

inculpații:

- V.I., la 8 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata

pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatei și în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă durata

arestului preventiv de la 29 iulie 2004 la zi.

- V.C.G., la 7 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

computat din pedeapsă arestarea preventivă a inculpatului de la 29 iulie 2004

la zi.

Fiecare inculpat a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, la 6 iulie 2004, partea vătămată C.L. s-a întâlnit în Parcul Titan

cu inculpata V.I. căreia i-a spus că a scos bani din bancă cu care urma să

cumpere un apartament oferit spre vânzare de inculpată. În realitate inculpata

se înțelesese cu coinculpații V.C.G., concubinul ei, și minorii V.C. și P.C. (și

ei trimiși în judecată), s-o determine pe partea vătămată, persoană în vârstă,

să-și scoată banii din bancă și s-o jefuiască. Astfel că după întâlnirea cu

inculpata, conform înțelegerii, minorul P.C. a smuls geanta cu suma de

54.000.000 lei vechi de pe umărul părții vătămate, minorul V.C. a intervenit

pentru a o „liniști” pe partea vătămată, în realitate pentru a-i pondera

reacția spre a nu alerta persoanele din parc iar inculpatul V.C.G. a asigurat

paza în zona locului faptei.

Geanta cu bani a fost plasată de P.C.

lui V.C. care a scos banii și a aruncat geanta într-un tumberon.

Cu banii sustrași de la partea

vătămată inculpații V.C. și V.O. au făcut cumpărături și au achitat o datorie

către martora T.S.

Faptele inculpaților au fost

încadrate în complicitate la infracțiunea de tâlhărie pentru care i-a condamnat

după cum s-a arătat.

Împotriva infracțiunii de asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.,

reținută în sarcina lor prin rechizitoriu, tribunalul a motivat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, astfel că i-a achitat.

Prin decizia penală nr. 439/ A din

30 mai 2006, Curtea de Apel București, rejudecând apelul după casarea cu

trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție, printre altele, a admis

apelurile inculpaților V.C.G. și V.I.

A desființat în parte sentința

penală nr. 527 din 8 aprilie 2005 a Tribunalului București și reținând

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., a redus pedepsele

pentru inculpata V.I. de la 8 ani și 6 luni la 5 ani închisoare, iar pentru

inculpatul V.C.G. de la 7 ani la 4 ani închisoare.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru pedeapsa prea redusă

aplicată inculpatei V.I. și inculpații V.I. și V.C.G., ambii invocând greșita

individualizare a pedepselor pe care le consideră prea severe, caz de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În motivele sale de recurs

inculpatul V.C.G. a mai cerut achitarea susținând că faptele lui nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Recursul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București este fondat, iar cele ale inculpaților sunt nefondate.

Instanța de fond a reținut în mod

temeinic că inculpații recurenți au comis faptele astfel cum au fost descrise

în motivare.

În acest sens a făcut o amplă analiză

a probelor răspunzând la apărările inculpaților.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatei V.I., instanța de fond a avut în vedere că aceasta a inițiat și

organizat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și faptul că a atras la comiterea

faptelor pe concubinul ei, coinculpatul V.C.G. și pe cei doi minori, astfel că

i-a aplicat o sancțiune corect individualizată.

Inculpata este aceea care a aflat că

partea vătămată C.L. de 74 de ani este interesată să-și cumpere o garsonieră, că

care bani în bancă, astfel că ea a pus la punct planul de a jefui la trecerea

ei prin parc împreună cu coinculpații din cauză. În raport de aceste

împrejurări, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a criteriilor de

individualizare a pedepselor, reținând în mod nejustificat în favoarea ei

circumstanțe atenuante și coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de

lege.

În ce privește recursurile

inculpaților acestea nu sunt fondate.

În ce privește pe recurenta V.I. s-a

arătat deja că pedeapsa este greșit individualizată, însă în sensul contrar

celor susținute de aceasta.

Referitor la inculpatul V.C.G.,

instanța de apel a făcut deja aplicarea circumstanțelor atenuante în ce-l

privește și i-a redus pedeapsa de la minimul de 7 ani închisoare prevăzut de

lege la numai 4 ani închisoare.

Așa fiind, o și mai accentuată

reducere a pedepsei ar fi nelegală, prin încălcarea rațiunilor și scopului

pedepsei astfel cum este reglementat la art. 52 C. pen.

Nici motivul de recurs al acestui

recurent că faptele lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

nu sunt fondate. În mod temeinic, în baza probelor administrate instanțele au

reținut că inculpatul a fost de acord cu faptele plănuite de coinculpata V.I.,

concubina lui, că a urmărit să-i ajute pe minori să fure banii părții vătămate,

că a fost prezent la locul faptei și că în cele din urmă a folosit banii

furați, din care a efectuat cumpărături și și-a achitat datorii.

Toate aceste acțiuni sunt specifice

formei de participație a complicității prevăzută de art. 26 C. pen., pentru

care, în mod legal a fost condamnat.

Prin urmare, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. d) și pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite

recursul parchetului, va casa decizia atacată numai în ce o privește pe

inculpata V.I., în sensul că va respinge apelul acesteia împotriva sentinței

penale nr. 527/2005 a Tribunalului București și va respinge recursurile

inculpaților V.I. și V.C.G. pe care-i va obliga la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 439/

A din 30 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, numai în ce privește pe inculpata V.I. în sensul că

respinge apelul declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr. 527 din 8

aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pe care o menține.

Respinge recursurile declarate de

inculpații V.I. și V.C.G. împotriva deciziei penale nr. 439/ A din 30 mai 2006

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 29 iulie 2004 la 9

august 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

august 2006.